La zece ani după referendumul privind Brexitul, Irlanda de Nord continuă să se confrunte cu provocări politice, identitare și comerciale care decurg din statutul său unic de teritoriu britanic cu un picior în Regatul Unit și celălalt în Uniunea Europeană (UE), comentează EFE.
Aniversarea referendumului privind ‘divorțul’ dintre Regatul Unit și UE, care a fost respins în mod covârșitor de nord-irlandezi, vine și într-un moment deosebit de delicat pentru regiune, care a fost afectată în ultimii ani de grave tulburări antiimigrație.
Din contră, în 2016, provincia privea spre viitor cu optimism, cu un proces de pace imperfect, dar bine ajustat, în urma semnării Acordului din Vinerea Mare (1998), care a pus capăt conflictului identitar.
Brexit a obligat Bruxelles-ul, la îndemnul Dublinului, și Londra să redeseneze harta politică și comercială a insulei odată cu introducerea Protocolului pentru Irlanda de Nord și a Cadrului Windsor.
‘Au fost zece ani foarte dificili’, a declarat pentru EFE Glyn Roberts, director executiv al ‘Retail NI’, care reprezintă aproximativ 3.000 de companii din regiune.
Roberts își amintește că protocolul, negociat de conservatorul Boris Johnson, a lăsat în 2021 provincia aliniată la unele reglementări ale UE pentru a menține deschisă frontiera terestră dintre cele două Irlande, în conformitate cu acordurile de pace, deși fără controale vizibile.
Însă această invizibilitate, în loc să fie un avantaj, este văzută de unii ca o ‘ușă din spate’ pentru intrarea necontrolată a străinilor în Regatul Unit, care a ‘vândut’ Brexitul tocmai ca fiind cheia pentru recâștigarea controlului asupra frontierelor sale și obținerea independenței economice.
Protocolul a mutat astfel controalele vamale către Marea Irlandei, creând dificultăți comerciale pentru companiile nord-irlandeze care importă mărfuri din Marea Britanie.
De la conflictul religios la ‘războiul cârnaților’
Pentru Partidul Unionist Democrat (DUP), principalul reprezentant al comunității protestante, aceste obstacole, coroborate cu problema imigrației, pun în pericol legăturile sale constituționale cu Regatul Unit, mai ales că Sinn Fein (partid naționalist catolic, care militează pentru unirea cu Republica Irlanda – n.r.), acum partidul majoritar în provincie, vede Brexitul ca pe o oportunitate de a atinge obiectivul istoric al reunificării Irlandei.
DUP a suspendat partajarea puterii timp de doi ani în timpul unei crize grave care a fost rezolvată odată cu introducerea Cadrului Windsor în 2023. Acest cadru a simplificat procedurile și a redus controalele asupra anumitor produse destinate exclusiv pieței nord-irlandeze dinspre Marea Britanie.
În ciuda acestor îmbunătățiri, laborioase controale fitosanitare (SPS) sunt încă efectuate în Portul Belfast pentru produsele lactate, pește, brânză, ouă și carne refrigerată, ceea ce duce la penurii în supermarketuri.
Ceva la fel de banal precum absența produselor tipic ‘British’ a declanșat așa-numitul ‘Război al cârnaților’ și a amplificat și mai mult atașamentul emoțional al unioniștilor față de restul țării.
Prioritatea acum, spune Roberts, este semnarea unui acord SPS între Londra și Bruxelles, o măsură care ar putea elimina aproape 90% din inspecții.
Negocierile progresează, iar părțile ar putea finaliza în curând un acord care ar urma să intre în vigoare în vara anului 2027, subliniază lobbyistul, salutând totodată recenta apropiere diplomatică dintre guvernul laburist și UE.
El regretă, însă, că politicienii locali, prinși în certurile lor tribale, nu au reușit să promoveze avantajele oferite de regiune, Irlanda de Nord fiind singura din Regatul Unit cu acces simultan atât la piața unică europeană, cât și la cea britanică.
Brexitul, un eșec pentru nord-irlandezi
‘Trebuie să spun că astăzi ne aflăm într-o situație mai proastă decât înainte de referendum. Nu există nicio îndoială în această privință, atât în ceea ce privește comerțul, cât și starea generală a economiei britanice’, conchide Roberts.
O mare parte a populației este de acord, explică pentru EFE Katy Hayward, profesor de sociologie politică la Universitatea Queen’s din Belfast.
Împreună cu colegul său, David Phinnemore, analizează tendințele prin intermediul proiectului numit ‘Măsurarea temperaturii’, al cărui ultim raport din mai – al cincisprezecelea – a dezvăluit că 72% dintre nord-irlandezi consideră că Brexitul a fost ‘mai mult un eșec decât un succes’.
Șaizeci la sută dintre cei chestionați și care au votat pentru Brexit în 2016 sunt de acord și ei cu această opinie, în timp ce 66% – incluzând atât taberele proirlandeze, cât și pe cele probritanice – consideră că dezintegrarea Regatului Unit este mai probabilă peste zece ani, comparativ cu 19% care încă mai cred în forța integrității sale teritoriale.
‘Așadar, zece ani mai târziu, avem această senzație de resentiment de ambele părți, care se suprapune peste diviziunile existente. Prin urmare, Brexitul a avut o influență foarte negativă asupra politicii din Irlanda de Nord’, conchide Hayward.
