Un sigiliu personal al împărătesei Irina Comnena, oferind dovezi ale corespondenței dintre Bulgaria și Bizanț, este cea mai recentă descoperire realizată la Perperikon, le-a declarat marți reporterilor șeful lucrărilor de excavare, prof. Nikolay Ovcharov.
Potrivit acestuia, este vorba despre cel de-al cincilea sigiliu cunoscut la nivel mondial care i-a aparținut probabil celei mai influente femei din istoria bizantină, care a fost și soacra țarului Ioan Asan al II-lea. Alte astfel de sigilii sunt păstrate în colecții din diferite locuri din lume, cum ar fi muzeul Dumbarton Oaks din Washington, Muzeul Hermitage din St Petersburg, precum și în colecții private.
”A fost soția lui Ioan al III-lea Ducas Vatațis, un mare împărat bizantin. Această doamnă era fiica unui împărat, nepoata unui împărat, soția unui împărat și mama unui împărat. Cu alte cuvinte, din orice perspectivă, este greu să ne imaginăm pe altcineva mai important în istoria bizantină. Cel puțin mie nu-mi vine în minte altcineva”, a spus Ovcharov.
El a reamintit că sigiliul datează din secolul al XIII-lea. La acea vreme, Ioan Asan al II-lea tocmai ieșise învingător din bătălie de la Klokotnița, o localitate la doar 29 de kilometri de Perperikon, în timp ce Ioan al III-lea Ducas Vatațis și soția lui, Irina, conduceau Bizanțul.
”În mod evident trebuie să fi existat o corespondență foarte intensă deoarece aceste sigilii erau utilizate la sigilarea scrisorilor”, a spus arheologul. El a adăugat că multe evenimente interesante și important au avut loc între Bulgaria și Bizanț în acei ani. Este perioada când Constantinopolul a fost cucerit de latini. Cu toate acestea, profitând de victoria de la Klokotnița pe de o parte și de vastul imperiu pe care l-a creat pe de altă parte, Ioan Asan al II-lea a decis să refacă Patriarhia Bulgariei, care datează din vremea țarului Simeon, a amintit profesorul Nikolay Ovcharov.
El precizează că această corespondență intensă a avut loc în perioada 1233-1235, anul 1235 culminând cu recunoașterea Patriarhiei Bulgariei la Lampsacus, pe coasta Asiei Mici, ca una dintre patriarhiile ortodoxe.
”În același timp, tratatul includea și o altă clauză și anume căsătoria Elenei, fiica lui Ioan Asan al II-lea, cu Theodoros I Lascaris, moștenitorul tronului Imperiului de la Niceea – Imperiul Bizantin – și fiul Irinei, a cărei pecete o prezint. Acestea sunt cele două evenimente care ar fi putut determina apariția aici a unei scrisori și a sigiliului acestei doamne bizantine de rang înalt”, a explicat Ovcharov.
Sigiliul împărătesei Irina Comnena o înfățișează, pe una din fețe, pe împărăteasă purtând coroană și veșminte imperiale, iar pe verso, pe Hristos Mântuitorul – ”o iconografie excepțional de rară”, a subliniat arheologul.
Potrivit arheologului, este cel de-al patrulea sigiliu descoperit la Perperikon și care aparține unui conducător important. Celelalte sunt un sigiliu al împăratului Anastasius I Dicorus din secolul al V-lea, un sigiliu care i-a aparținut lui Constantin al IX-lea Monomahul din secolul al XI-lea, o pecete a lui Andronic al II-lea Paleologul din secolul al XIII-lea – tot un împărat bizantin – și un sigiliu din aur al țarului Ioan Alexandru.
Știre selectată de BTA pentru promovare și publicare de către AGERPRES, fără intervenție pe text, conform acordului de colaborare dintre agenții.
