Bunia, capitala provinciei Ituri, epicentrul noii epidemii de Ebola declarate pe 15 mai în estul Republicii Democrate Congo (RDC), se confruntă cu această criză gravă pe fondul negării, tensiunii sociale, conflictului armat și lipsei de resurse medicale, relatează duminică EFE.
Boala se răspândește cu repeziciune și, conform celor mai recente date de la guvernul congolez, a provocat deja 204 decese ‘probabile’ și 867 de cazuri ‘suspecte’.
Bunia are aproape 693.000 de locuitori, printre care se numără și cei care ‘nu cred pe deplin’ în acest focar, al 17-lea care lovește RDC, potrivit lui Jean Mari Ezadri, coordonatorul adjunct al societății civile din oraș, care a vorbit la telefon cu EFE.
‘În comunitate, în special în rândul sectoarelor mai puțin educate ale societății, mulți nu cred pe deplin în asta. Profund atașată tradițiilor și religiei, o parte a populației crede că totul este o invenție’, a deplâns Ezadri.
Această neîncredere a alimentat un incident joi, când protestatari furioși au dat foc mai multor corturi la Spitalul General de Referință din Rwampara, localitate de la periferia orașului Bunia, după ce familia și prietenii unui tânăr care ar fi murit din cauza virusului au fost împiedicați să-i ridice trupul pentru a-l înmormânta.
‘Calmul a revenit’, a afirmat liderul societății civile locale.
Ministrul comunicațiilor congolez, Patrick Muyaya, a confirmat pentru EFE că șase pacienți care au fugit din centru ‘au fost localizați și primesc în prezent tratament’.
Muyaya a subliniat că ‘măsurile de securitate au fost consolidate pentru a garanta continuitatea îngrijirii și siguranța personalului medical’.
Asistentul medical Jules Bagira lucrează în unitatea de supraveghere epidemiologică a zonei sanitare din Rwampara. El consideră că răspândirea rapidă a virusului ‘demonstrează că populația nu este informată despre cum să se protejeze prin măsuri obligatorii de igienă și sănătate’.
‘De la declararea focarului la Kinshasa, am primit multe cazuri. Acordăm asistență unui număr între zece și 16 persoane pe zi. Este prea mult’, a apreciat Bagira pentru EFE.
‘Cu acest număr de cazuri, suntem îngrijorați de capacitatea noastră, care este foarte limitată. Vom solicita înființarea de centre de recepție suplimentare’, a continuat lucrătorul medical. Cu toate acestea, Bagira a dat asigurări că ‘îngrijirea este oferită eficient’ cu ‘materialele necesare’ care permit ‘tratarea simptomelor precum febra, slăbiciunea și diareea’.
Fără să fie conștientă de acest coșmar, o parte a populației pare să-și ducă viața de zi cu zi fără o preocupare aparentă față de epidemie, chiar dacă spitalele sunt pline de pacienți.
Din acest motiv, liderii comunitari, autoritățile provinciale, poliția și armata au convenit să intensifice campaniile de conștientizare și să prevină răspândirea virusului Ebola Bundibugyo, o tulpină cu o rată de mortalitate cuprinsă între 30% și 50%, pentru care nu există un vaccin autorizat sau un tratament specific, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
‘Ne concentrăm pe această comunicare de masă în toate zonele cu trafic intens: taxiuri, autobuze, școli, biserici, universități (…). Cei care înțeleg, fără frică sau neîncredere, implementează mai ușor măsurile’, a explicat Ezadri.
Dar moralul asistenților medicali scade din cauza lipsei echipamentului de protecție.
Ezadri a povestit că, în timpul unei ‘lungi conversații’ cu Ordinul Național al Asistenților Medicali din RDC, acești profesioniști ‘s-au plâns de lipsa de protecție în îngrijirea pacienților’.
‘Ei susțin că sunt expuși deoarece impermeabilele, mănușile și ghetele promise încă întârzie să ajungă, chiar dacă trebuie să continue să lucreze. De asemenea, au deplâns distribuirea și alocarea lentă a acestor echipamente’, a adăugat el.
La pericolul epidemiei se adaugă prezența diferitelor grupări armate, cum ar fi Forțele Democratice Aliate (ADF), care au legături difuze cu organizația jihadistă Statul Islamic, și Cooperativa pentru Dezvoltarea Congo (Codeco).
Ituri, o provincie la granița cu Uganda și Sudanul de Sud, este bogată în aur, iar minele sale sunt râvnite de aceste grupări, care atacă populația civilă. Conflictele cu armata congoleză au dus la peste 273.000 de persoane strămutate intern în Ituri, potrivit ONU.
Prin urmare, Ezadri a cerut transferul cazurilor confirmate de Ebola din Mungwalu, un oraș minier din Ituri, către instalații mai sigure din Bunia; și intensificarea campaniilor de conștientizare în mine, unde măsurile de igienă sunt rareori respectate.
‘Grupările armate’, a avertizat el, ‘pot apărea în orice moment. Sunt imprevizibile și atacă sporadic’.
