Zeci de uși vechi, colorate, cu diverse motive tradiționale și de diferite mărimi, care s-ar fi putut transforma în lemne de foc, au fost colecționate și recondiționate de către un meșter popular buzoian, obiectele de mobilier care au primit o nouă șansă la viață amintind de trecut, de așezările rurale și de sătenii cu tradițiile lor.
Dincolo de fiecare ușă se ascunde întotdeauna o poveste, iar în localitatea Scorțoasa din județul Buzău, o păstrătoare a tradițiilor populare a decis să le adune pe toate.
În ultimii ani, Gabriela Pavel a reușit să colecționeze și să restaureze zeci de uși vechi pe care le păstrează ca o deschidere către trecut, salvându-le înainte de a ajunge pe foc. O parte dintre ele au fost utilizate pentru amenajarea fațadei unui atelier, iar celelalte din colecție pot fi admirate de turiști într-un târg al meșteșugurilor, Dealul cu zestre, în drum către Vulcanii Noroioși.
‘De vreo patru ani am început să le strâng și mi-a venit ideea să le duc la un târg de meșteșuguri unde mai vin și alți meșteri. Acel loc pe laterale este îmbrăcat cu ușile acestea vechi. Am făcut un spațiu pentru meșteșugari, un umbrar mare în care sunt meșterii. Spatele și lateralele sunt confecționate din acele uși astfel încât oamenii, când se duc la Vulcanii Noroioși, opresc să-și iau un suvenir și văd și altceva. Sunt colecționate de la sătenii care nu au apucat să le ardă. Foarte mulți le-au ars. Așa rău îmi pare pentru că eu orice lucru vechi l-am păstrat, mă încarcă lucrurile acestea vechi, eu nu mă pot detașa așa ușor de anumite lucruri. Pur și simplu am zis că trebuie să le păstrez. Am avut și eu, dar n-am putut să le stric, chiar dacă am renovat, am zis să le păstrez, pentru că nu știu ce idei îmi vin’, a declarat, pentru AGERPRES, Gabriela Pavel.
Ea a mai adăugat că prețuiește într-un mod aparte lucrurile vechi.
‘Mai am și o căsuță din lemn la care toată fața i-am făcut-o numai din uși din vechi, recuperate. Mi se pare că au o frumusețe aparte. Unde este căsuța, este atelierul meu, mi s-a părut mai interesant, nu mi s-a părut un lucru obișnuit și, în plus, îmi plac lucrurile vechi, știind că au fost făcute cu greu, pentru că ai mei părinți au fost foarte săraci când s-au căsătorit și au făcut singuri absolut tot, cu mâna lor. Știu cât au muncit ei și cât de greu le-a venit să facă orice lucru și pentru mine lucrurile astea vechi sunt neprețuite’, a mai spus Gabriela Pavel.
Ușile sunt decorate cu motive populare, ferestrele lor de diverse dimensiuni și lemnul din care au fost confecționate pot fi asemuite cu niște cărți de vizită aparținând fostelor locuințe și proprietari.
O ușă plină te poate trimite cu gândul la o familie discretă, un geam mare îți dă impresia deschiderii și a dorinței de lumină, în timp ce geamurile înguste sau poziționate după anumite modele au o aură de modernitate. Sunt și uși din placaj, semn că provin din locuințe ale căror proprietari s-au luptat cu lipsurile, iar culorile, la rândul lor, pot simboliza eleganță, tradiție, o legătură strânsă cu natura, dar și orientare către inedit.
‘Nu sunt două uși la fel, sunt din case diferite pentru că fiecare le făcea după cum avea bani și își permitea și sunt foarte vechi. Fiecare ușă este cu modelul ei, cu culoarea ei. Am începând de la alb, crem, până la verde, gri, rozul acela prăfuit. În general sunt în stil clasic, cum făceau odată cu două sau trei geamuri sus, cam pe orizontal, și apoi două plăcuțe în jos, dar unele sunt mai groase, dacă au avut bani mai mulți, altele mai au și modele sculptate. Unele poate chiar au avut doar placaj. Cred că sunt vreo 25, acasă vreo 8 și mai am adunate câteva pentru a le reface, dar nu prea mai găsesc. Nu vreau să le vând, pur și simplu vreau să le păstrez’, a precizat meșterul popular.
Pe lângă efortul de a salva cât mai multe uși de la distrugere, dorința de a le colecționa este dată de faptul că obiectele reprezintă o cale spre trecut, spre ulițele satului și ale copilăriei pe care odinioară pășeau sătenii.
‘Nu a arătat bine niciuna, le-am luat din toate grajdurile, pline de noroi, de pământ, și le aduc acasă, le culc jos, le dau cu jetul de apă, cu peria să se ia grosul, și apoi cu soluție să degresez tot, le ridic și le las să usuce. Apoi le culc, chiar le și frec cu flexul, să iau toată vopseaua aceea care s-a uscat, care s-a scorojit. Le frec cu flexul bine și după aceea le revopsesc. Îmi ia cam o zi să recondiționez o ușă, este o muncă destul de grea. Îi văd pe săteni și pe cei care nu mai sunt, îi văd în ochi prin ușile acelea. Mă simt aproape de ei, simt că îi am aproape, îi simt că nu au murit, că sunt cu noi. Aș vrea cât de multe, dar n-am de unde, că nu știu dacă mai găsesc’, mai spune păstrătoarea tradițiilor populare.
Recent, localnica din comuna Scorțoasa a postat pe pagina sa de socializare un anunț prin care le solicită celor care mai dețin uși vechi să i le doneze pentru a le oferi o nouă viață.
‘Dacă există printre dumneavoastră persoane care vor să se debaraseze de uși vechi, vă rog să mi le dați mie pentru un proiect frumos. Chiar dacă nu au geam, sau au defecte! (…) Mi-au mai venit idei și vreau să salvez de la moarte cât se poate de multe. Așa arată o parte din cele adunate înainte: fericite și vesele’, este anunțul Gabrielei Pavel.
Foto: Gabriela Pavel/Arhiva personală
