in ,

CCR – excepție de neconstituționalitate admisă/Termenele pentru verificarea măsurilor asigurătorii trebuie să fie imperative

CCR – excepție de neconstituționalitate admisă/Termenele pentru verificarea măsurilor asigurătorii trebuie să fie imperative

Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis o excepție de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 250 ind.(2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care se interpretează că termenele de verificare de către procuror și judecător a măsurilor asiguratorii sunt imperative și nu cu titlu de recomandare.

Art. 250 (2) din Codul de procedură penală – Verificarea măsurii asigurătorii – are următorul cuprins: ‘În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250(1) aplicându-se în mod corespunzător’.

Curtea Constituțională a stabilit că interpretarea termenelor reglementate în cuprinsul art. 250 ind. (2) din Codul de procedură penală ca fiind termene de recomandare creează premisele menținerii sine die a măsurilor asigurătorii dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respectiv premisele menținerii acestor măsuri pentru perioade de timp disproporționate în raport cu scopul urmărit prin indisponibilizarea bunurilor – care, potrivit art. 249 alin.(2) și (3) din Codul de procedură penală, constă în garantarea executării pedepsei amenzii ori asigurarea posibilității dispunerii confiscării speciale sau a confiscării extinse – cu consecința încălcării dreptului de proprietate privată.

Curtea Constituțională a stabilit, totodată, că verificarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul procesului penal are și o dimensiune procedurală, motiv pentru care calificarea termenelor reglementate la art. 250 ind. (2) din Codul de procedură penală drept termene de recomandare contravine și dreptului la un proces echitabil.

Referitor la natura termenelor de 6 luni și, respectiv de 1 an, prevăzute la art. 250 ind.(2) din Codul de procedură penală drept termene maxime pentru verificarea de către organele judiciare a măsurilor asigurătorii dispuse în cursul procesului penal, Curtea Constituțională a reținut următoarele:

* Interpretarea termenelor prevăzute la art.250 ind.(2) din Codul de procedură penală ca fiind termene de recomandare este de natură a contraveni regulilor stabilite, cu valoare de principiu, pe cale jurisprudențială, de către Curtea Constituțională, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Potrivit acestor reguli, principala exigență ce se impune a fi respectată în privința dispunerii măsurilor procesuale ce au ca obiect indisponibilizarea bunurilor este cea referitoare la caracterul lor proporțional în raport cu scopul urmărit prin luarea unor astfel de măsuri, scop ce vizează crearea premiselor prevăzute la art.249 alin.(2) și (3) din Codul de procedură penală. Acest aspect implică, în esență, faptul că este obligatoriu ca măsurile asigurătorii dispuse în cursul procesului penal să fie temporare și să fie revizuite de către organele judiciare anterior soluționării cauzelor.

* Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, unul dintre factorii hotărâtori în evaluarea comportamentului proporțional al organelor statului în raport cu scopul anterior menționat al indisponibilizării bunurilor este starea de incertitudine provocată persoanelor în privința cărora sunt dispuse măsuri asigurătorii, datorată întârzierilor imputabile autorităților publice.

* Așadar, calificarea termenelor prevăzute la art.250 ind.(2) din Codul de procedură penală drept termene de recomandare echivalează cu impunerea de către organele judiciare, în privința titularilor dreptului de proprietate sau ai dreptului de folosință a bunurilor indisponibilizate, a unei sarcini excesive în raport cu scopul dispunerii măsurilor asigurătorii, prevăzute la art.249 alin.(2) și (3) din Codul de procedură penală, scop care este de ordine publică și vizează înfăptuirea instrucției penale.

* Având în vedere caracterul procesual al măsurilor asigurătorii, Curtea a reținut că prelungirea acestora pentru perioade nedeterminate de timp, contravine și dreptului la un proces echitabil.

* Referitor la sancțiunea incidentă în ipoteza nerespectării termenelor maxime prevăzute la art.250 ind.(2) din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională a constatat că lipsa unei soluții legislative exprese, care să reglementeze o sancțiune procesual penală specifică, indică intenția legiuitorului ca, în ipoteza legislativă analizată, să fie incidente dispozițiile art.268 din Codul de procedură penală care prevăd regulile cu caracter general referitoare la consecințele nerespectării termenului.

* Referitor la momentul de la care încep să curgă termenele reglementate prin dispozițiile legale ce constituie obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională a constatat că, având în vedere lipsa caracterul suspensiv de executare al contestației formulate în temeiul art.250 ind.(2) teza finală din Codul de procedură penală, termenele analizate ar urma să curgă de la data pronunțării încheierilor prin care sunt dispuse măsurile asiguratorii. Cu toate acestea, determinarea momentului procesual ante referit constituie o problemă de interpretare și de aplicare a dispozițiilor legale criticate, și nu una de constituționalitate.

What do you think?

50 Points
Upvote Downvote

Written by

Nicușor Dan consideră că societatea românească a ajuns ‘la adolescență’, în procesul de maturizare

Nicușor Dan consideră că societatea românească a ajuns ‘la adolescență’, în procesul de maturizare

Istoricul Cosmin Popa, despre învățămintele falsificării alegerilor din 1946: Istoria nu se termină niciodată

Istoricul Cosmin Popa, despre învățămintele falsificării alegerilor din 1946: Istoria nu se termină niciodată