Măsurile de renovare finanțate de UE din fondul de redresare în urma pandemiei de COVID-19 – Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) – generează doar economii moderate de energie, este concluzia raportului publicat marți de Curtea de Conturi Europeană.
Raportul examinează dacă investițiile și reformele din cadrul MRR contribuie la eficiența energetică a clădirilor rezidențiale într-un mod eficace și eficient din punctul de vedere al costurilor. Pentru a obține dovezi relevante, s-au examinat în detaliu măsuri și programe de renovare din Belgia, Cipru, Italia și Lituania.
Conform ECA, sunt finanțate în principal proiecte ușor de realizat, în detrimentul lucrărilor de renovare mai aprofundate, care ar produce rezultate mai bune pe termen lung. În lipsa unei direcționări mai bune a finanțării, a unui accent mai puternic pe rezultate și a unei monitorizări mai riguroase, cheltuielile viitoare riscă să nu contribuie suficient la atingerea obiectivelor UE în materie de energie și de climă.
Europa nu își poate atinge obiectivele în materie de climă și de energie fără clădiri mai eficiente. Și totuși, două treimi din energia utilizată pentru încălzire și răcire provin în continuare din combustibili fosili și aproape trei sferturi din clădirile din UE nu sunt încă eficiente din punct de vedere energetic. Renovarea locuințelor existente este deci esențială pentru reducerea consumului de energie și a emisiilor, în special proiectele de renovare ”aprofundată”, care asigură economii de energie de peste 60%, indispensabile pentru crearea unui parc imobiliar foarte eficient.
”Fondurile puse la dispoziție de UE pentru renovarea locuințelor private ar trebui direcționate către proiectele cu cel mai mare potențial de reducere a consumului de energie. Am constatat însă în repetate rânduri că fondurile MRR au fost alocate proiectelor cel mai ușor de implementat, nu celor care ar fi avut cel mai mare impact”, a declarat Nikolaos Milionis, membrul Curții responsabil de acest audit.
În majoritatea cazurilor, sunt preferate renovările mai rapide și mai simple. Într-adevăr, vizitele de audit efectuate în statele membre au arătat că nu s-a recurs la criterii de selecție pentru a ierarhiza proiectele în funcție de impactul lor preconizat. Astfel, se reduc șansele de a acorda sprijin proiectelor care ar putea genera cele mai mari economii de energie sau gospodăriilor care au cea mai mare nevoie de ajutor. Cu alte cuvinte, banii – țările din UE intenționează să cheltuiască până la 43 de miliarde de euro – sunt adesea cheltuiți pe considerente ce țin de rapiditate, nu de strategie.
Această abordare – avertizează auditorii – poate avea un dublu efect negativ. În primul rând, măsurile de renovare moderată pot antrena o situație de blocaj, deoarece clădirile rămân la un nivel mai redus de performanță timp de ani de zile, modernizările viitoare devenind mai dificile și mai costisitoare. În al doilea rând, măsurile de acest tip pot duce la investiții mai puțin adecvate pentru decarbonizarea pe termen lung. Auditorii au constatat că măsurile simple – precum înlocuirea ferestrelor sau instalarea de panouri solare – se bucură de o cerere foarte mare, în timp ce lucrările de construcție mai eficiente din punct de vedere energetic sunt mai rare.
Auditorii formulează critici și în legătură cu modul în care sunt verificate rezultatele. La nivelul UE, majoritatea măsurilor de renovare finanțate prin MRR se concentrează pe realizări, cum ar fi numărul de locuințe renovate sau suprafața renovată. Foarte puține urmăresc rezultate concrete precum reducerea consumului de energie: dintre cele 111 măsuri de renovare examinate, doar trei includeau ținte legate de economii de energie.
Pentru a estima economiile de energie, țările din UE sunt încurajate să utilizeze certificatele de performanță energetică. Auditorii nu consideră însă că acestea oferă informații suficient de fiabile sau comparabile, ceea ce le face nepotrivite pentru o monitorizare adecvată. Un prim motiv este faptul că estimările din certificate nu corespund consumului real de energie, care este influențat și de modul în care rezidenții își încălzesc, își răcesc și își utilizează locuințele. Un alt motiv este faptul că certificatele conțin adesea erori, ceea ce duce la subestimarea sau supraestimarea economiilor.
În final, raportul semnalează și lipsa unei atenții suficiente acordate raportului cost-eficacitate, ceea ce face dificilă identificarea utilizării ineficiente a fondurilor și luarea de măsuri corective pe parcursul implementării proiectelor. Așa cum a arătat analiza auditorilor, care acoperă diferite tipuri de intervenții, clădiri și opțiuni de politică, costul economisirii unei unități de energie variază semnificativ între statele membre pe care le-au analizat în detaliu. Programul italian ‘Superbonus’, care, singur, ar urma să primească aproape o treime (14 miliarde de euro) din totalul fondurilor alocate în acest domeniu din MRR, constituie un exemplu deosebit de grăitor în acest sens. Costurile per unitate de energie economisită sunt, în cele din urmă, aproape de patru ori mai mari decât se preconizase inițial. În plus, programul acoperă până la 110% din costurile de renovare, ceea ce înseamnă că sprijinul public poate depăși costul real. În opinia auditorilor, este evident că programul nu constituie o utilizare eficientă din punct de vedere al costurilor a fondurilor UE.
Clădirile rezidențiale reprezintă aproximativ un sfert (25%) din consumul de energie din UE. Din 2021, Mecanismul de redresare și reziliență – care impune alocarea unei proporții de 37% din finanțare pentru obiectivele în materie de climă și de energie – a oferit statelor membre posibilitatea de a stimula îmbunătățirile în materie de eficiență energetică a locuințelor. În plus, Comisia Europeană a inclus, în propunerea sa privind bugetul UE pentru perioada 2028-2034, opțiunea de a continua finanțarea unor astfel de renovări.
