Peste trei sferturi dintre companiile din România declară că știu de existența facilităților fiscale, însă un sfert dintre acestea nu le utilizează, relevă un studiu EY România, care evidențiază un decalaj între nivelul de informare și aplicarea efectivă a acestor instrumente fiscale.
Studiul EY România ‘Finanțare și fiscalitate: Cum transformăm cadrul legal în avantaj competitiv privind facilitățile fiscale’, derulat în luna aprilie 2026, oferă o imagine relevantă asupra modului în care companiile din România percep fiscalitatea, oportunitățile legislative și barierele reale în accesarea acestora.
Din analiza răspunsurilor reiese intenția de utilizare a acestora, dar, pe fondul contextului economic actual, marcat de multiple presiuni financiare și legislative, se observă și o tendință de abordare prudentă a zonei de beneficii fiscale.
Conform unui comunicat al companiei, nouă din zece companii consideră că nivelul costurilor fiscale este mediu sau ridicat (mediu – 50%, mare – 43%), iar numai 7% consideră că acesta este scăzut. Această percepție nu reflectă doar nivelul taxelor, ci și volatilitatea cadrului normativ, frecvența modificărilor legislative și costul conformării. Fiscalitatea este resimțită ca o presiune constantă asupra profitabilității și un factor care influențează direct deciziile de investiții.
Această presiune se reflectă imediat în zona de lichiditate. Pentru marea majoritate a companiilor, plata obligațiilor fiscale nu este un exercițiu de rutină, ci unul care presupune prioritizare financiară. Peste 90% dintre respondenți afirmă că plata taxelor fie este dificilă, fie necesită amânarea sau reconfigurarea altor inițiative. În practică, taxele concurează direct cu investițiile în tehnologie, extindere sau capital uman, iar facilitățile fiscale sunt percepute mai degrabă ca un mecanism de echilibrare a cash-flow-ului decât ca un beneficiu opțional.
În acest context, nivelul de cunoaștere a facilităților fiscale este relativ ridicat. Peste trei sferturi (76%) dintre companii declară că știu de existența acestor instrumente. Cu toate acestea, cunoașterea nu se traduce automat în acțiune. Un sfert dintre companii rămân complet în afara acestui cadru, iar multe dintre cele informate ezită să facă pasul către aplicarea efectivă. Studiul indică astfel un decalaj clar între informarea generală și capacitatea de a aplica prevederile legale.
Atunci când facilitățile sunt accesate, companiile aleg aproape exclusiv instrumente cu impact imediat și reguli relativ clare. Reducerile de impozit pe profit legate de capitalurile proprii (38%), scutirea impozitului pe profitul reinvestit (38%) sau aplicarea taxării inverse pentru TVA la import (36% dintre respondenți) sunt primele trei facilități preferate, tocmai pentru că oferă beneficii rapide și reduc presiunea asupra lichidității. Ajustările de TVA pentru creanțe neîncasate urmează același tipar, aproape o treime (28%) dintre respondenți au bifat această facilitate. Opțiunile de mai sus indică o abordare prudentă, orientată spre rezultate concrete și evitarea zonelor gri din legislație.
Principala barieră în calea extinderii utilizării facilităților fiscale nu este lipsa interesului, ci complexitatea normativă. Aproape jumătate dintre companiile care au încercat să aplice au întâmpinat dificultăți generate de prevederi legislative neclare (43%), neîncadrarea în condițiile legale (13%) și alte dificultăți (birocrație R&D – 7%). Problema principală rămâne însă aceea că peste o treime dintre respondenți (37%) nu au aplicat pentru niciun fel de facilități fiscale.
Zona de cercetare-dezvoltare (R&D), de exemplu, este percepută ca având un potențial ridicat, dar o aplicabilitate dificilă din cauza cerințelor administrative, a proceselor de certificare și a duratei îndelungate de implementare. Ceea ce ar putea fi tradus în ideea că, fără claritate și ghidaj, oricât de promițătoare ar fi, aceste facilități rămân subutilizate.
Un alt factor care influențează decizia de aplicare este percepția riscului de inspecție fiscală. Deși doar un sfert dintre companii (25%) au fost supuse unui control ANAF în legătură cu facilitățile fiscale accesate, teama de verificări rămâne prezentă. Studiul sugerează însă că acest risc este adesea supraestimat. Experiența relativ limitată a inspecțiilor în acest domeniu indică faptul că aplicarea corect documentată și fundamentată reduce semnificativ expunerea, iar teama contribuabililor de inspecțiile fiscale nu ar trebui să fie un argument decisiv pentru inacțiune.
De asemenea, datele arată o atitudine indecisă, nu refractară, a contribuabililor. Majoritatea companiilor nu exclud accesarea facilităților fiscale, dar nici nu au luat încă o decizie fermă (62%), iar doar o minoritate declară explicit că nu intenționează să le utilizeze (15%). Această zonă de așteptare reflectă totuși o maturizare decizională: companiile nu mai caută soluții rapide, ci certitudine, predictibilitate și o înțelegere clară a raportului dintre beneficiu și risc. Totodată, un sfert dintre respondenți (24%) au spus că vor accesa facilitățile oferite de legislație.
Obiectivele urmărite prin facilitățile fiscale confirmă această abordare pragmatică. Reducerea impactului asupra cash-flow-ului este prioritatea dominantă (75%), urmată de îmbunătățirea indicatorilor financiari (64%) și de utilizarea facilităților ca instrument de retenție și motivare a angajaților (61%). Beneficiile fiscale sunt astfel integrate în managementul financiar și de resurse umane, nefiind tratate ca simple economii punctuale.
Pe de altă parte, studiul evidențiază și un potențial neexploatat în zona fondurilor nerambursabile. Majoritatea companiilor nu au accesat astfel de finanțări (64%), iar dintre cele care au reușit, predominante au fost accesările de fonduri europene (67%), restul fiind din fonduri naționale. Barierele sunt similare cu cele întâlnite în cazul facilităților fiscale complexe: proceduri greoaie, cerințe administrative ridicate și lipsa resurselor dedicate.
Studiul a fost derulat în luna aprilie 2026, pe o bază relevantă de respondenți, reprezentând companii active pe piața din România, cu dimensiuni și profile diverse. Ca dimensiuni, 43% dintre respondenți au fost companii cu 1-100 angajați, 25% între 251 și 1.000 de angajați, iar 18% companii mari, cu peste 1.000 de angajați. Sectorial, au răspuns companii din IT, software și internet (27%), urmate de servicii financiare (10%), servicii profesionale – consultanță, cercetare, comunicare (8%) și industrii reglementate – auto, chimică și energie (circa 6% fiecare), peste trei sferturi dintre respondenți (78%) fiind contribuabili mijlocii și mari.
EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 406.209 angajați în peste 700 de birouri în 150 de țări. Prezentă în România încă din anul 1992, EY furnizează, prin intermediul celor peste 1.000 de angajați din România și Republica Moldova, servicii integrate de audit, asistență fiscală, juridică, strategie și tranzacții și consultanță către companii multinaționale și locale.
