OvidiuRO a lansat anul acesta, în judeţul Dâmboviţa, un exemplu concret de comunitate în care încurajarea lecturii devine o responsabilitate împărtăşită. De la începutul lunii februarie, peste 2.000 de copii, alături de părinţi, profesori, mediatori şcolari şi autorităţi locale, au participat la activităţi de lectură desfăşurate în grădiniţe, şcoli şi spaţii publice, într-un model care poate fi adaptat şi replicat în orice comunitate din România. Maria Gheorghiu, fondatoarea asociaţiei, a vorbit într-un interviu, pentru News.ro, despre importanţa acestei iniţiative şi ce a implicat. “Aprilie a devenit „Luna Cărţilor”, iar în iunie vom organiza „Picnicul Lecturii”. Ne propunem să aducem lectura în mai multe momente ale anului şi în contexte diferite”, promite interlocutoarea.
Iniţiativa s-a desfăşurat sub motto-ul „E nevoie de o ţară ca să creşti cititori. Începem cu o comună”, inspirat din cuvintele scriitoarei Victoria Pătraşcu. Prin exemplul oferit în Dâmboviţa, OvidiuRO îşi propune să inspire profesorii, autorităţile locale şi comunităţile din alte zone ale ţării să dezvolte iniţiative similare, adaptate realităţilor locale.
Activităţile organizate în Dâmboviţa reprezintă punctul de plecare al unei direcţii mai ample, care încurajează lectura în spaţii diverse (acasă, în grădiniţe, în şcoli, în comunitate sau în spaţii culturale) ca parte firească a vieţii de zi cu zi. Campania demonstrează că, atunci când lectura este asumată colectiv, ea poate deveni un obicei, nu doar o activitate de o zi.
Printre activităţile care au transformat Potlogi, într-o comunitate care citeşte, s-au numărat: ateliere de formare pentru părinţi, dedicate lecturii timpurii şi obiceiului celor 15 minute de citit zilnic; consultarea şi implicarea Consiliului Elevilor, pentru ca activităţile să fie construite pornind de la vocea copiilor; deghizarea copiilor în personaje din cărţi, pentru a transforma lectura într-o experienţă ludică; „Mystery Box” (cartea-surpriză) deschisă simultan pe 11 februarie; concurs de desene şi logo-uri pentru „Poveşti la palat”, cu lucrări imprimate pe materialele campaniei; discuţii libere despre cărţi între copii şi profesori; pregătirea mediatoarelor locale pentru distribuirea programului „Punguţa cu două cărţi” şi dialog direct cu familiile.
News.ro: De ce aţi ales să vorbiţi despre lectură ca despre o responsabilitate a întregii comunităţi?
Maria Gheorghiu: Este o idee în care credem foarte mult: e nevoie de o ţară întreagă ca să creşti cititori. Un copil nu devine cititor doar pentru că merge la şcoală. Are nevoie de un părinte care să-i citească, de o educatoare, de un învăţător, de o bibliotecară. Are nevoie de adulţi în jurul lui care să-i transmită, fiecare în felul lui, această relaţie cu lectura. De fapt, „noi” suntem toţi cei din jurul copilului. Noi suntem acea comunitate care poate creşte cititori, iar dragul de lectură nu se formează de unul singur şi nici nu apare brusc. Se transmite din generaţie în generaţie, prin relaţii, prin exemple şi prin implicare.
Ce v-a arătat experienţa directă din comunităţi despre legătura dintre lectura timpurie şi şansele reale ale unui copil în viitor?
M.G.: Atât studiile din educaţie şi economie, cât şi experienţa noastră din teren arată că fundaţia pusă în primii ani de viaţă este esenţială pentru parcursul unui copil. Nu poţi construi competenţe complexe dacă nu există competenţe de bază. Iar relaţia cu cartea, cu limbajul, cu textul începe foarte devreme. Trăim într-o lume în care suntem înconjuraţi permanent de informaţie (text tipărit, text digital, mesaje scrise peste tot în jurul nostru). Fără capacitatea de a înţelege aceste mesaje şi de a folosi cititul şi scrisul în viaţa de zi cu zi, accesul la informaţie devine limitat. Asta influenţează nu doar şcoala, ci întreaga viaţă a unui copil.
La Potlogi, lectura a fost pusă în centrul unei mobilizări locale ample. Ce a însemnat concret acest lucru şi cine a făcut posibilă această implicare?
M.G.: La Potlogi au fost implicaţi foarte mulţi oameni. Copiii din Consiliul Elevilor, directorii şcolilor, primarul, asistentul social, educatoarele, învăţătorii, profesorii de gimnaziu, părinţii şi chiar preotul din comunitate.
Această mobilizare a fost posibilă, în primul rând, datorită implicării directorului şi primarului, dar ceea ce a făcut diferenţa a fost munca profesorilor. Activităţile s-au desfăşurat zilnic, în fiecare clasă şi în fiecare grupă, pe tot parcursul Săptămânii Lecturii. Noi am venit cu o propunere iniţială, cu un set de activităţi. O parte au fost preluate exact aşa, dar multe au fost adaptate sau completate de profesori şi de copii. Consiliul Elevilor a avut un rol foarte activ. Copiii au venit cu idei, au făcut afişe, au discutat între ei şi au propus activităţi care chiar li se potrivesc. Şi dau doar câteva exemple: schimb de cărţi („book swap”), maratoane de citit, rescrierea finalului unei poveşti, dezbateri carte versus film, ghiceşte cartea după emoji sau ruleta cărţilor. Toate au fost gândite să-i apropie pe cei mici de lectură într-un mod natural şi cât mai atractiv.
Peste 2.000 de copii au participat la activităţile organizate. Dincolo de cifre, care au fost semnele reale că iniţiativa a avut impact?
M.G.: Unul dintre cele mai clare semne a fost că activităţile nu s-au oprit după Săptămâna Lecturii. Multe dintre ele au continuat în mod natural în şcoli, iar ideile care au prins la copii au fost preluate şi duse mai departe, inclusiv în alte comunităţi. Un exemplu este „Picnicul Lecturii”, care a devenit una dintre cele mai îndrăgite activităţi. Practic, copiii ies în aer liber, cu păturile şi cărţile, uneori şi cu părinţii, şi citesc împreună. Când o activitate continuă fără să fie „impusă”, înseamnă că a devenit relevantă pentru ei.
Prin programul „Punguţa cu două cărţi” ajungeţi la copii foarte mici, între 0 şi 2 ani. De ce este atât de important ca întâlnirea cu cartea să înceapă atât de devreme?
M.G.: Pentru că dezvoltarea începe din primele luni de viaţă. Chiar dacă un copil nu vorbeşte încă, el ascultă, observă, reacţionează la ritm, la voce, la imagini. În această etapă se formează vocabularul pasiv, care stă la baza dezvoltării ulterioare. Contactul timpuriu cu cartea creează familiaritate şi confort. Copilul învaţă că lectura face parte din viaţa lui, din relaţia cu părintele. Cu cât această experienţă apare mai devreme, cu atât şansele ca lectura să devină un obicei natural cresc.
Mulţi părinţi cred că lectura devine importantă abia când copilul merge la grădiniţă sau la şcoală. Ce le-aţi spune?
M.G.: Mulţi părinţi nu ştiu încă cât de important este să citească împreună cu copiii de la vârste foarte mici. Lectura nu înseamnă doar învăţare, ci şi relaţie. Este timp petrecut împreună, este apropiere, este un mod de a construi legături emoţionale. Chiar dacă la început copilul doar ascultă, acest proces contribuie la dezvoltarea limbajului şi la felul în care va înţelege lumea mai târziu. În plus, astăzi există o varietate foarte mare de cărţi adaptate vârstei: pentru bebeluşi, pentru copii de 2 ani, cărţi textile, cărţi ilustrate foarte bine. Sunt instrumente care fac lectura accesibilă şi plăcută încă de la început.
Ce schimbări aţi observat în familiile în care lectura devine parte din rutină?
M.G.: Lectura în familie creează amintiri care rămân pe termen lung. Mulţi dintre noi îşi amintesc şi acum cine le citea când erau mici, iar în timp, momentele astea sunt cele care construiesc relaţii. Tot ele pun bazele pentru viitor. Nu vorbim doar despre a învăţa să citească şi să scrie, vorbim despre a deveni cititori pe termen lung.
Care sunt cele mai mari bariere în construirea unei culturi a lecturii?
M.G.: Lipsa cărţilor este una dintre cele mai mari probleme. În ultimii şase ani am oferit peste 920.000 de cărţi în grădiniţele din România, dar încă există grupe şi clase fără acces real la cărţi… Fără cărţi de calitate, disponibile zilnic, nu poţi construi obiceiul de lectură. Un alt obstacol important este lipsa modelelor. Dacă adulţii din jur nu citesc şi nu transmit acest interes, copilul nu are de unde să-l preia.
Cum reuşiţi să convingeţi comunităţile că lectura este o investiţie esenţială?
M.G.: Mesajul nostru merge dincolo de lectură în sine şi vorbeşte despre capacitatea de a folosi cititul şi scrisul în viaţa de zi cu zi. Iar aici, oamenii înţeleg foarte bine importanţa. Cărţile sunt instrumentul prin care îi apropiem pe copii de această abilitate. Iar investiţia în lectură este, de fapt, o investiţie în educaţie şi în viitorul lor.
Există un moment din Potlogi care v-a rămas în minte?
M.G.: Momentele care mi-au rămas cel mai clar sunt cele legate de reacţia copiilor. Am oferit cărţi copiilor de toate vârstele, de la 2 ani până la gimnaziu. În momentul în care au primit cartea şi au putut să o aleagă, să o răsfoiască şi apoi să o ia acasă, bucuria lor era foarte vizibilă. Felul în care o ţineau în mână, cum o răsfoiau, cum o strângeau la piept spune foarte mult. Asta arată că interesul pentru carte există, dar ţine de noi, adulţii, să facem aceste cărţi accesibile tuturor.
Cum continuaţi această iniţiativă?
M.G.: După Săptămâna Lecturii ne-am dat seama că 7 zile nu sunt suficiente. Iniţial am început cu Ziua Naţională a Lecturii, dar pentru că anul aceasta s-a suprapus cu perioada de vacanţă, am hotărât să o extindem la o săptămână. Apoi am decis că nici atât nu este suficient. Astfel, aprilie a devenit „Luna Cărţilor”, iar în iunie vom organiza „Picnicul Lecturii”. Ne propunem să aducem lectura în mai multe momente ale anului şi în contexte diferite, astfel încât să devină o prezenţă constantă în locul unui eveniment izolat. În acelaşi timp, extindem aceste iniţiative în alte comunităţi, inclusiv din Republica Moldova pentru că, aşa cum spuneam la început, e nevoie de o comunitate întreagă pentru a creşte cititori. Iar ceea ce facem acum este, în fond, o investiţie în viitorul copiilor.
