‘Istoriile Sfântului Francisc’, o serie de fresce pictate de Giotto, și-au recăpătat splendoarea de odinioară în biserica Santa Croce din Florența, după o restaurare minuțioasă care a durat patru ani, informează vineri agenția de presă ANSA.
După patru ani de lucrări, restaurarea frescelor realizate de Giotto în Capela Bardi din cadrul bazilicii Santa Croce din Florența a fost finalizată.
Proiectul a permis o mai bună vizibilitate a picturii lui Giotto, scoțând la iveală intensitatea sa expresivă și concepția sa revoluționară asupra spațiului pictat.
Proiectul de cercetare și restaurare a fost promovat de Opera di Santa Croce în colaborare cu Opificio delle Pietre Dure și a beneficiat de o finanțare din partea Ministerului Culturii din Italia, a Fundației CR Firenze, a asociației Arpai și a unor donatori privați.
În anul în care se împlinesc opt secole de la ‘Transitus’ (moartea) lui Francisc de Assisi, cele șase scene din capelă ilustrează momente decisive din viața sa: renunțarea la averea tatălui său, aprobarea Regulii, apariția la Capitulul de la Arles, încercarea prin foc în fața sultanului, moartea sa și apariția în fața fratelui Augustin și a episcopului Guido.
Restaurarea clarifică acum diferențele tehnice și stilistice dintre pictorii care au lucrat în capelă sub coordonarea lui Giotto.
De asemenea, aceasta confirmă capacitatea lui Giotto de a-și adapta tehnicile la propriile nevoi expresive și de lucru; deși a lucrat pe un suport de ‘buon fresco’ (tencuială umedă), a utilizat pe scară largă tehnici ‘a secco’ (pe uscat) pentru a folosi o gamă mai variată de pigmenți, diversificând astfel efectele cromatice și spațiale.
Imaginea rezultată oferă o mai bună înțelegere a inventivității figurative și spațiale a lui Giotto, păstrând în același timp vizibilă istoria complexă care a marcat ciclul de-a lungul secolelor: aplicarea unui strat de var la începutul secolului al XVIII-lea, redescoperirea din 1851 – însoțită de restaurarea realizată de Gaetano Bianchi – și lucrările ulterioare efectuate de Leonetto Tintori între 1957 și 1959.
În prima etapă a restaurării, au fost consolidate zonele cele mai fragile, atenuate formele periculoase de degradare și îndepărtate depunerile și materialele alterate. Totodată, multe dintre vechile completări din materiale sintetice, realizate în cursul unei restaurări anterioare, au fost înlocuite cu amestecuri considerate a fi mai compatibile cu tencuiala originală.
Cea de-a doua etapă a vizat definirea aspectului final prin completarea minuțioasă a lacunelor și prin intervenții menite să redea lizibilitatea imediată a compoziției spațiale a lui Giotto – un element esențial al revoluției sale picturale.
