În urmă cu 50 de ani, fermierii din regiunea italiană Emilia-Romagna obișnuiau să deschidă ferestrele grajdurilor noaptea, în timpul verii, pentru ca vitele lor să se poată răcori, transmite Reuters.
Astăzi, când valurile de căldură ridică temperaturile la valori record, aceste ferestre rămân deschise non-stop pentru a proteja vacile și, mai ales, laptele lor, temelia industriei brânzei Parmigiano Reggiano din zonă.
Foto: (c) Matteo Minnella/REUTERS
‘Căldura extremă afectează calitatea și cantitatea laptelui’, a declarat Nicola Bertinelli, președintele Consorțiului Parmigiano Reggiano, care conduce și ferma de produse lactate pe care familia sa a fondat-o în 1895 la periferia orașului Parma.
Cu temperaturi care depășesc 40 de grade Celsius, vacile petrec mai mult timp culcate, mănâncă mai puțin și produc cu până la 10% mai puțin lapte, unul dintre cele trei ingrediente ale parmezanului, alături de sare și cheag.
Foto: (c) Matteo Minnella/REUTERS
Producția de Parmigiano Reggiano autentic este permisă doar în cinci provincii, majoritatea în regiunea Emilia-Romagna, iar vacile trebuie hrănite exclusiv cu iarbă și fân cultivate acolo.
‘Dacă nu plouă, iarba nu crește, fânul nu poate fi cosit și este imposibil să se obțină laptele necesar pentru fabricarea brânzei’, a declarat Nicola Bertinelli, în vârstă de 54 de ani. El și alți producători de parmezan au instalat ventilatoare și sisteme de pulverizare de apă, dar aceste măsuri suplimentare de răcire au dus la creșterea costurilor cu energia.
Foto: (c) Matteo Minnella/REUTERS
Facturile în creștere îi afectează și pe managerii depozitelor unde roțile de brânză sunt depozitate în timpul procesului de maturare timp de cel puțin 12 luni, uneori trei ani sau chiar mai mult.
Peste 500.000 de roți de Parmigiano Reggiano, în valoare totală de peste 300 de milioane de euro, sunt depozitate în cele două depozite operate de Magazzini Generali delle Tagliate (MGT) din provinciile Reggio Emilia și Modena.
Foto: (c) Matteo Minnella/REUTERS
‘În timpul valurilor de căldură maxime din acest an, consumul nostru zilnic de energie a crescut cu aproximativ 30%’, a declarat directorul MGT, Giancarlo Ravanetti. ‘Pentru a face instalațiile noastre cât mai eficiente din punct de vedere energetic, am îmbunătățit sistemele de răcire și cazanele, am modernizat izolația clădirilor și am crescut producția de energie regenerabilă’, a adăugat el.
Foto: (c) Matteo Minnella/REUTERS
Depozitele cu temperaturi controlate din regiune au devenit veritabile instituții, cunoscute colectiv sub numele de Banca de Parmigiano. În spatele zidurilor lor, tehnologia și tradiția merg mână în mână. Fiecare roată de Parmigiano Reggiano este supusă unor inspecții stricte de calitate – inclusiv scanări cu raze X – pentru a îndepărta defectele. Brânza este verificată săptămânal de experți care bat fiecare roată cu ciocane mici, ascultând semne de defecte care s-ar fi putut dezvolta în timpul procesului de maturare.
Foto: (c) Matteo Minnella/REUTERS
‘Factorul uman rămâne esențial și este adevăratul punct forte al întregului proces’, a spus Ravanetti.
Paolo Ganzerli, director de vânzări internaționale la grupul alimentar GranTerre, care în 2025 a înregistrat venituri consolidate de 1,87 miliarde de euro, a reiterat îngrijorările lui Ravanetti cu privire la creșterea facturilor. ‘Dacă fenomenele meteo extreme devin mai dure și mai intense, acestea vor avea cu siguranță un impact atât asupra cantității, cât și asupra calității laptelui, dar mai presus de toate vor duce la costuri mai mari’, a spus Paolo Ganzerli.
Foto: (c) Matteo Minnella/REUTERS
Industria Parmigiano Reggiano generează venituri estimate la 4,5 miliarde de euro pe an, angajând mii de oameni și susținând economia locală. În 2025, exporturile de brânză au reprezentat peste 50% din vânzările globale ale Parmigiano Reggiano, Statele Unite fiind cea mai mare piață externă.
Parmigiano Reggiano ‘există de peste 800 de ani’, a spus Ganzerli. ‘Nu vrem să fim ultima generație care îl va mânca’, a spus acesta.
