Preşedintele francez Emmanuel Macron a susţinut joi abrogarea simbolică a ”Codului Negru”, angajată de către Parlament, şi şi-a evocat îndelung ”reflecţia” la problema sensibilă a ”reparaţiilor” cu privire la sclavie care, în opinia sa, presupun mai întâi ”recunoaşterea” şi care nu vor putea să fie niciodată ”totale”, relatează AFP.
La o recepţie, la Palatul Elysée, cu ocazia marcării a 25 de ani de la recunoaşterea comerţului cu sclavi şi sclaviei drept crime împotriva umanităţii, şeful statului a adus omagiu unui text “necesar” şi autoarei acestuia, Christiane Taubira.
El a evocat alt text, “Codul Negru” – numele dat unui ansamblu de edicte regale datând din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea – care organizau sclavia şi care nu au fost niciodată abrogate în mod oficial, a căror menţinere – chiar dacă fără efecte juridice – “a devenit un fel de culpă”, “o formă de ofensă”, “o trădare a ceea ce este Republica”.
“De aceea, cer Guvernului să-şi asume propunerea de lege privind abrogarea Codului Negru, care urmează să fie dezbătută la 28 mai în Adunarea Naţională”, a declarat el despre această abrogare – adoptată miercuri, în unanimitate, în Comisie.
Christiane Taubira, prezentă la eveniment, a evocat o rezoluţie adoptată la sfârşitul lui martie de Adunarea Generală a ONU, la iniţiativa Ghanei, care face din sclavie şi din comerţul cu africani “cele mai grave crime împotriva umanităţii”.
Franţa, împreună cu alte ţări europene, s-a abţinut, din cauză că nu vrea o ierarhizare a crimelor împotriva umanităţii, o poziţie asumată joi de către Emmanuel Macron.
“REPARAŢIE IMPERFECTĂ”
Fostul ministru al Justiţiei a subliniat că rezoluţia a fost adoptată masiv de ţările din Africa, America Latină şi Caraibe, “care recunosc şi ele deşertăciunea ierarhizării crimelor împotriva umanităţii”.
“Nu putem să nu auzim ce se află în spate, doar o cerere de dreptate, întotdeauna de reparaţie”, a recunoscut şeful statului.
El a anunţat lansarea, împreună cu Ghana, a unei “munci ştiinţifice internaţionale” în vederea “prezentării unor recomandări foarte concrete decidenţilor politici”, fără să precizeze dacă este vorba despre recomandări cu privire la eventuale reparaţii.
Emmanuel Macron a adăugat, de altfel, că “reparaţia”, o “problemă uriaşă”, nu va fi eludată.
“Însă este o problemă în care nu trebuie să facem promisiuni false”, a avertizat el.
“Trebuie să avem onestitatea de a ne spune că nu vom repara niciodată această crimă în totalitate, pentru că este imposibil”, “nu vom putea da într-o bună zi o cifră, spune o vorbă care să pună un punct final acestei poveşti”.
El a dat asigurări că “reflecţia” şi “deciziile” sale în acest subiect sunt “încă nefinalizate”.
El a amintit că a lansat, în urmă cu un an, o activitate a unor istorici care să evalueze “preţul” libertăţii impuse de către Franţa Haiti, care urmează să-i predea un raport în decembrie.
“A repara înseamnă mai întâi a restaura locul just” al faptelor “în istoria Republicii”, un lucru care trece prin educaţie, a pledat el.
“Dar nu este un gest uşor, iar noi nu am terminat acest parcurs al recunoaşterii”, a insistat el.
“Dacă nu recunoaştem, nu există nicio şansă să construim viitorul”, a declarat el sub privirile unor reprezentanţi ai dreptei şi extremei drepte care critică cu regularitate gesturile de “cîinţă”.
“Nu există identitate franceză nici în negarea a ceea ce s-a făcut (…) şi nici în refuzul de a avansa în recunoaşteri şi căinţe”, a subliniat Emmanuel Macron.
Îndreptându-se apoi către stânga radicală, el a adăugat “nici în replierea exclusivă asupra acestor poveşti sau altora care ar vrea să promită că reparaţia posibilă este integrală sau că adevărata luptă este în comunitarismul contemporan”.
“De aceea vom avea mereu o reparaţie imperfectă”, a avertizat el.
