Douăsprezece instituţii de învăţământ – unele de renume şi cu rezultate spectaculoase la examenele naţionale – o bibliotecă judeţeană, zeci de străzi şi plăci comemorative – poartă şi duc mai departe în conştiinţa publică numele lui Octavian Goga. „Poetul Unirii şi al pătimirii naţionale” ar spune susţinătorii. „Unul dintre cei mai mari antisemiţi ai României”, susţin contestatarii, cu argumentul că este premierul care a dat prima lege împotriva evreilor şi fondatorul unuia dintre partidele de extremă dreaptă care au adoptat svastica drept simbol politic.
Din decembrie 2025, după adoptarea legii Vexler – denumită după iniţiatorul ei, deputatul minorităţii evreieşti în România, Silviu Vexler – instituţiile publice ar trebui să scoată numele lui Goga din spaţiul public ca membru al unui partid antisemit.
Un drum anevoios care se loveşte fie de rezistenţa, ignoranţa sau neştiinţa aleşilor locali, fie de îndârjirea extremiştilor din politica românească actuală sau de o parte a intelectualităţii care îl leagă pe Goga de identitatea naţională românească şi care îşi caută repere şi ancore simbolice în trecut. Pentru că, susţin ei, scoaterea lui Goga din spaţiul public ar însemna şi anularea lui ca poet şi dramaturg.
Bătălia curăţării spaţiului public ajunge de cele mai multee ori până în instanţă.
Conformare şi negare
Pe 17 aprilie 2026, la Iaşi, după o solicitare a Asociaţiei pentru Prevenirea şi Combaterea Antisemitismului şi Legionarismului din Arad, bustul lui Octavian Goga a fost ridicat de pe soclul său din incinta Grădinii Copou şi depozitat până la noi indicaţii.
Instalată în 1 aprilie 2021 de primarul Mihai Chirica la intersecţia bd. Carol I cu str. Gheorghe Asachi – locul unde ar fi stat Octavian Goga pentru o perioadă scurtă de timp – statuia urma chiar de la începuturi să aibă o istorie contestată. Declaraţia de la inaugurare a primarului liberal cum că “poetul naţional” trebuie separat de omul politic atrăgea protestele istoricilor. Valului de critici primarul liberal le răspundea cu montarea unei plăcuţe explicative pe soclul monumentului în care se specifica: “din păcate, activitatea sa (a lui O. Goga – n.r.) politică este una regretabilă pentru România întrucât a fost militant fascist şi antisemit”. Modul de rezolvare a problemei a fost şi mai criticat de cei care nu priviseră cu ochi buni instalarea statuii.
Aceeaşi asociaţie care a avut succes la Iaşi a cerut la Cluj schimbarea denumirii Bibliotecii Naţionale. Instituţia, fondată în 1921 ca secţie pentru publicul larg a bibliotecii Universităţii Regele Ferdinand I, a primit numeroase denumiri în perioada comunistă. Sub numele de Octavian Goga activează din 1992.
La Cluj, solicitarea s-a lovit de un val de proteste din partea intelectualităţii locale care, nu doar că a creat valuri în spaţiul public, dar a şi cerut să i se transfere statuia de la Iaşi pentru a fi reexpusă publicului.
În apelul public, intelectualii din Cluj-Napoca consideră că Goga trebuie omagiat nu doar ca scriitor, ci şi ca politician care a luptat pentru Unire.
Cap de listă ai susţinătorilor ideii este chiar fostul preşedinte al Academiei Române – Ioan Aurel Pop, care îndeamnă nu doar la păstrarea lui Octavian Goga în spaţiile publice, ci şi a lui Radu Gyr, un alt legionar condamnat pentru crime de război şi pentru care există, de asemenea, demersuri de a-i fi ştearsă prezenţa din spaţiul public.
Scrisoarea de protest, semnată de cei din jurul revistei “Oraşul” şi de filiala clujeană a asociaţiei ASTRA, subliniază că Goga a fost un “luptător pentru cauza românilor asupriţi din Transilvania”.
Poziţia intelectualilor de la Cluj a atras reacţia Institutului Elie Wiesel care a venit cu precizări şi a cerut delimitarea poetului de omul politic. Scrisoarea este semnată de zeci de personalităţi ale culturii române, în special istorici.
Ce spune legea
Legea Vexler a fost aprobată în decembrie 2025 ca reacţie la creşterea valului extremist în societatea românească şi ca urmare a încercărilor constante de a reabilita şi rescoate la lumină imaginea şi faptele unor conducători legionari din perioada interbelică, inclusiv a proeminentului lider al Gărzii de Fier – Corneliu Zelea Codreanu. România a fost unul dintre statele care au tratat comunităţile evreieşti la fel ca Germania nazistă. În pogromurile de la Iaşi şi Bucureşti din 1941 au fost executaţi peste 13 mii de evrei, cu complicitatea statului.
Legea Vexler a cărei adoptare a declanşat inclusiv proteste în ţară din partea celor care vor recuperarea ca simboluri naţionale a figurilor extremiste interbelice precizează că este interzisă “Ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative, referitoare la persoanele vinovate de săvârşirea infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, precum şi la persoanele care au făcut parte din conducerea organizaţiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe”.
Responsabilitatea curăţării spaţiului public aparţine autorităţilor locale. De cele mai multe ori, ele nu ştiu de prezenţa unor simboluri legionare în raza lor de competenţă – statui sau străzi cu persoane care s-ar afla pe lista celor interzişi.
Lângă Ploieşti, în Parcul Memorial “Constantin Stere”, Bucov, jud. Prahova, Societatea Cultural-Istorică Mihai Viteazul, condusă de Mircea Cosma, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, cercetat în mai multe rânduri de Direcţia Naţională Anticorupţie, autodeclarat conte, a creat o Alee a Scriitorilor unde, în urmă cu mai mulţi ani, a amplasat şi bustul lui Octavian Goga pe lângă mulţi alţi poeţi.
Actualul primar al Ploieştiului, Mihai Poliţeanu, administratorul de facto al parcului, a declarat pentru News.ro că nu ştia şi nici nu îi fusese semnalată problema prezenţei statuii lui Octavian Goga pe raza sa de competenţă, dar că se va ocupa îndeaproape de ea, după aprobarea bugetului.
Cine a fost omul politic Octavian Goga
Ca poet, Octavian Goga a debutat în 1897 în revista Tribuna. A scris poezie patriotică menită să susţină lupta de independenţă a românilor din Transilvania. A avut şi activitate publicistică militantă pentru drepturile românilor transilvăneni care i-a atras persecuţii din partea regimului austro-ungar: a avut parte de procese şi a fost închis, în vara anului 1911, timp de o lună, şi în 1913 la Seghedin.
După Marea Unire din 1918, a fost membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei şi a fondat Partidul Naţional Agrar (1919), care a fuzionat ulterior cu Liga Apărării Naţional-Creştine a lui A.C. Cuza, în Partidul Naţional Creştin (1935). Partidul Naţional Creştin a fost un partid de extremă dreapta care l-a avut pe A.C. Cuza ca preşedinte suprem şi pe Octavian Goga ca preşedinte. Un partid care are svastica drept simbol şi un program politic făţiş antisemit. Istoricii consemnează că, în anii 20, Goga a fost partizanul democraţiei parlamentare, pentru ca în anii 30 să devină adeptul fascismului italian şi al nazismului german.
A fost ministru al Instrucţiunii (1919) şi ministru de Interne (1926-1927).
În ultima sa calitate, în cel de-al treilea guvern Alexandru Averescu (1926-1927), Goga s-a folosit de asasinarea elevului evreu David Falik – judecat pentru agresarea unui profesor, în contextul protestelor generate de respingerea în masă a elevilor evrei la examenul de bacalaureat la liceul din Cernăuţi – pentru a promova antisemitismul. El a blocat şi amânat ancheta, iar, după achitarea autorului – Nicolae Totu – l-a caracterizat pe acesta ca fiind un “erou naţional”, iar crima “un act de eroism şi apărare a demnităţii româneşti”.
Apogeul carierei sale politice a fost deţinerea funcţiei de premier. Mandatul său a început la 28 decembrie 1937, când regele Carol al II-lea l-a numit în fruntea guvernului Goga-Cuza şi a încetat pe 10 februarie 1938.
AFIŞ DIN CAMPANIA ELECTORALĂ DIN 1937
Sursa: Istoricul Adrian Cioflâncă
În cele 44 de zile, Guvernul Goga a avut o activitate explicit antisemită şi pro-Germania lui Adolf Hitler.
Istoricul Marius Cazan de la Institutul Elie Wiesel explică pentru News.ro care a fost cea mai importantă dintre măsurile antievreieşti luate de guvernul Goga
Sursa foto: Arhiva Marius Cazan
“Octavian Goga a fost la începutul anilor 30 preşedintele unui partid creştin care avea un program asumat şi milita pentru un stat românesc care să fie fără evrei, fără minoritatea evreiască. În postura lui de prim-ministru – e adevărat, pentru o perioadă foarte scurtă – Octavian Goga a semnat, a pus în practică legea pentru revizuirea cetăţeniei evreilor şi care a însemnat, mai târziu – e adevărat că Goga nu mai era prim-ministru, dar legea a fost dată în vremea cât el a fost premier – a însemnat pierderea protecţiei statului a unui sfert de milion de persoane care erau cetăţeni români de etnie evreiască. Nu au mai fost consideraţi cetăţeni cu drepturi egale ca toţi ceilalţi”, explică Cazan.
Ziarul Lumina Satelor din Sibiu, deschidea ediţia din 9 ianuarie 1938, la rândul său cu un articol despre “realizările” Guvernului Goga:
“Negoţul românesc, precum şi atâtea fabrici sunt astăzi în mâinile jidovilor.(…) Drept urmare, noul guvern între primele sale lucrări a început să stăvilească primejdia jidovească. Astfel, s-au oprit gazete mari jidoveşti: ” Dimineaţa “Lupta* şi “Adevărul”. Apoi s-a hotărât ca jidanii să nu mai poată ţinea cârciumă la sate. De-asemenea, monopolurile de sare, alcool şi tutun, le vor fi luate. Vor fi revizuite toate încetăţenirile de jidovi de là 1922 încoace. Ministerul muncii şi al ocrotirilor sociale a dat afară pe toţi slujbaşii jidovi. Guvernul precum se vede a purces la curăţirea ţării de spini. El merge pe calea devizei: “România a românilor”.
Pe 11 februarie, după ce Regele Carol al II-lea afla despre o înţelegere secretă dintre Goga şi “căpitanul” Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu, Guvernul Goga este demis şi este instalată dictatura regală. Octavian Goga moare câteva luni mai târziu în urma unui accident vascular cerebral. Moartea sa este şi ea subiect de speculaţii conspiraţioniste, inclusiv astăzi fiind voci care susţin că ar fi fost otrăvit la comanda lui Carol al II-lea.
Uitarea şi reabilitarea. De la naţional-ceauşismul lui Nicolae Ceauşescu la efervescenţa anilor ’90
După moarte, dar mai ales după instalarea comuniştilor, imaginea lui Octavian Goga intră într-un con de penumbră. Numele lui apare sporadic în presa vremii şi doar cu referinţe literare. Promovarea celui denumit “poet naţional” de criticul George Călinescu în a sa “Istorie a literaturii române, în 1941, în plină dictatură a mareşalului Antonescu nu mai interesează noua orânduire. Mai mult, bustul său instalat în 1943 în Cişmigiu, este înlăturat în tăcere în 1950, după ce fusese vandalizat, şi înlocuit cu cel al lui Creangă.
Recuperarea imaginii lui Octavian Goga, fix în termenii eroului naţional, artizan şi rapsod al Marii Uniri, fără nicio referinţă la trecutul extremist, începe în apropierea anilor 70. Rezultă din creşterea exponenţială a articolelor în care îi apare numele în presa vremii de toate felurile. În arhiva “Arcanum”, cea care păstrează o bună parte din presa relevantă a României, în 1952 şi 1953, numele Goga apare de 6 ori, iar în 1954 de doar 4 ori. În 1981, de 741 de ori, iar un an mai târziu, de 517 ori.
Recuperarea se vede şi în denumirile instituţiilor publice.
În prezent, în România, există 12 şcoli generale şi licee care poartă numele lui Octavian Goga. Toate sunt în Ardeal, cele mai mult în judeţele Sibiu şi Cluj – locul naşterii şi cel al morţii fostului premier extremist al României.
LISTA LICEE ŞI ŞCOLI GENERALE CARE POARTĂ NUMELE OCTAVIAN GOGA
-
COLEGIUL NAŢIONAL OCTAVIAN GOGA SIBIU
-
ŞCOALA GIMNAZIALĂ OCTAVIAN GOGA RĂŞINARI
-
ŞCOALA GIMNAZIALĂ OCTAVIAN GOGA SATU MARE
-
LICEUL TEHNOLOGIC OCTAVIAN GOGA JIBOU
-
ŞCOALA GIMNAZIALĂ OCTAVIAN GOGA SIGHIŞOARA
-
ŞCOALA GIMNAZIALĂ “OCTAVIAN GOGA” BAIA MARE
-
COLEGIUL NAŢIONAL OCTAVIAN GOGA MIERCUREA CIUC
-
ŞCOALA GIMNAZIALĂ OCTAVIAN GOGA CIUCEA, COM. CIUCEA (Cluj)
-
ŞCOALA GIMNAZIALĂ OCTAVIAN GOGA CLUJ-NAPOCA
-
LICEUL TEORETIC OCTAVIAN GOGA HUEDIN
-
COLEGIUL NAŢIONAL “OCTAVIAN GOGA MARGHITA
-
ŞCOALA GIMNAZIALĂ “OCTAVIAN GOGA ORADEA
Pe pagina Liceului Octavian Goga din Sibiu este detaliată istoria acestuia. Instituţia îşi are rădăcinile în 1866, odată cu înfiinţarea Şcolii civile de fete – “prima şcoală de fete de pe cuprinsul Transilvaniei”, ca mod de emancipare a femeii. Va cunoaşte naţionalizări, mutări de sedii şi denumiri, în funcţie de regimurile politice pe care le-a parcurs. Sub comunişti, în 1966 devine Liceu şi primeşte numărul 3, ca majoritatea instituţiilor de învăţământ, semn al uniformizării.
Nu durează mult ca situaţia să se schimbe, iar instituţia să primească o formă de personalitate proprie, consemnată în istoricul clădirii.
“Prestigiul de care se bucura Liceul Nr.3 a fost recunoscut în 1970 prin acordarea numelui de Liceul “Octavian Goga”, nume cu rezonanţe adânci în istoria şi literatura poporului român, dar mai ales a sibienilor. Manifestările care au marcat acest eveniment organizat între 15 martie şi 1 aprilie 1970 în incinta liceului, dar şi la Teatrul de Stat din Sibiu au constat în: susţinerea unor momente artistice, lansarea revistei liceului, organizarea unei expoziţii de artă plastică dedicată poetului, organizarea Cenaclului literar “Octavian Goga”. Activităţile având o dublă semnificaţie: de comemorare a poetului O.Goga şi de sărbătorire a primei ediţii a zilelor Liceului “Octavian Goga”, au fost marcate de prezenţa unei delegaţii de locuitori ai Comunei Răşinari, dar şi a Veturiei Goga, soţia “poetului pătimirii noastre”, se arată pe pagina de internet a instituţiei. Momentul nu marca o cifră rotundă de la naşterea sau moartea lui Octavian Goga, ci doar un moment din recuperarea de către comunişti a figurilor eroice, uneori fasciste, în construirea ideologiei ce mai târziu va fi numită naţional-ceauşism. Octavian Goga era poetul “pătimirii noastre”, iar activitatea sa legionară era pur şi simplu ignorată total.
Revoluţia nu a dus la clarificarea istorică, ci la creşterea cultului lui Octavian Goga. Liceul din Huedin îşi schimbă denumirea în septembrie 1990 în Liceul Teoretic “Octavian Goga”, iar în 1994 cel din Marghita primeşte acelaşi nume.
Cât de dificilă e schimbarea unei denumiri sau îndepărtarea unui monument
Când autorităţile locale nu vor să participe activ la demers, schimbarea unui nume de stradă sau înlăturarea unei statui devine o operaţiune aproape imposibilă.
În 2008, la Cluj-Napoca, Consiliul Local, sub mandatul primarului Emil Boc, a aprobat atribuirea numelui de Radu Gyr – poet condamnat pentru crime de război – unei străzi situate din Mănăştur-Sud. În 2017, Ministerul Afacerilor Interne a solicitat oficial schimbarea denumirii, invocând legislaţia care interzice promovarea persoanelor vinovate de crime de război. În acel moment, Primăria Cluj a solicitat puncte de vedere de la instituţii de specialitate, generând răspunsuri divergente care au blocat procesul timp de câţiva ani.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER), sub conducerea de atunci a lui Radu Preda, a transmis în 2017 o opinie prin care se opunea schimbării, susţinând eronat că Radu Gyr ar fi fost reabilitat juridic. Această informaţie a fost preluată inclusiv de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, care în 2021 a clasat o sesizare privind nelegalitatea numelui străzii, considerând că nu există probe suficiente. Totuşi, realitatea juridică stabilită de instanţe după 1989 arată că reabilitarea lui Gyr a fost doar parţială: în 2011, Tribunalul Bucureşti a anulat sentinţa politică din 1959 (pentru poemul “Ridică-te, Gheorghe…”), dar a respins explicit reabilitarea pentru condamnările din 1941 (instigare la rebeliune) şi 1945 (crime de război), care rămân în vigoare.
În acest context, Academia Română, prin Institutul de Istorie “George Bariţiu” din Cluj, a oferit în 2017 o perspectivă axată pe dualitatea personajului, confirmând că Radu Gyr a fost simultan un poet premiat (inclusiv de Academia Română) şi un lider influent al Mişcării Legionare, având funcţia de comandant şi şef al regiunii Oltenia. Documentul Institutului subliniază că Gyr a instigat la luptă în timpul rebeliunii din 1941 şi a promovat un mesaj extremist explicit, dar a argumentat că evaluarea unor astfel de figuri contradictorii este o sarcină a istoriei, nu a dreptului, criticând aplicarea rigidă a legii în cazul oamenilor de cultură. Cu toate acestea, numele străzii a rămas
Recent, în 2026, în cadrul procesului deschis pentru schimbarea numelui străzii, Ministerul Culturii a venit cu precizări importante. A susţinut că solicitarea de schimbare a numelui este “justificată”, informând Prefectura şi Primăria Cluj că denumirea actuală contravine art. 13 din OUG nr. 31/2002. Această măsură administrativă este acum integrată în Strategia naţională pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului 2024-2027, Ministerul Culturii subliniind că sprijină oficial revizuirea denumirilor de străzi care poartă numele unor persoane vinovate de astfel de infracţiuni, dar a precizat că decizia nu este în ograda sa, ci rămâne o obligaţie a autorităţilor locale.
Peste 1500 de statui de nazişti, în întreaga lume expuse în locuri publice
Prezenţa statuilor de foşti lideri nazişti implicaţi în atrocităţi împotriva unor populaţii civile nu este o invenţie românească. Peste 1500 de monumente au fost identificate în urma unei anchete jurnalistice realizată în 2022 în întreaga lume de o publicaţie a comunităţii evreieşti. Monumentele apar în 25 de state din Europa – dintre care 5 în Vestul Europei, în Statele Unite ale Americii şi, sporadic, în America de Sud.
Conform articolului publicat în 2022, Octavian Goga era cel mai onorat dintre conducătorii legionari, prin nume de străzi şi monumente.
Era prezent în 90 de localităţi din România, avea cel puţin 11 busturi, 3 monumente, 3 plăci comemorative şi străzi în peste 70 de localităţi. Urma Miron Cristea, omagiat în 16 localităţi cu 8 busturi, 1 statuie şi străzi în 12 localităţi,. Ion Antonescu apărea în 9 localităţi (Beiuş şi alte 8 oraşe). Sunt menţionate străzi în 8 localităţi ( în două dintre ele s-a votat redenumirea) şi 1 bust (scos din spaţiul public). Albert Wass: Este onorat în 7 localităţi (Odorheiu Secuiesc şi alte 6). Sunt menţionate 3 busturi, 1 piatră memorială şi 2 plăci/memoriale,. J, ózsef Nyírő: Apare în 5 localităţi (Jimbor şi alte 4). Sunt listate 2 busturi, 2 străzi şi cel puţin 3 plăci comemorative,. Nichifor Crainic: Este menţionat în 5 localităţi (Piteşti şi alte 4), având străzi în 4 localităţi şi 1 placă comemorativă,. Mircea Vulcănescu: Este omagiat în 3 localităţi (Bucureşti, Bârsana şi Aiud), având 1 bust, 2 străzi şi 1 placă. Radu Gyr: Apare în 3 locaţii (Cluj-Napoca, Păun şi Bucureşti), cu 2 străzi şi 1 placă. Vintilă Horia: Este menţionat în 2 localităţi (Mangalia şi Segarcea), cu 1 stradă şi 1 bust. Gheorghe Alexianu: Are 1 stradă în Costineşti. Pál Teleki: Are 1 basorelief în Baia Mare. Precizăm că o parte dintre aceste monumente au fost deja înlăturate sau numele unora dintre stărzi au fost deja schimbate. De asemenea, lista legionarilor este în reajustare. Instanţele din România se confruntă încă cu procese de reabilitare a unora dintre liderii legionari sau a celor care, în perioada interbelică, au avut manifestări antisemite.
