Patriarhia Română îşi exprimă profunda îngrijorare referitoare la amploarea şi impactul crescând al fenomenului jocurilor de noroc în societatea românească, fenomen care afectează nu doar viaţa personală, ci şi echilibrul familiilor şi comunităţilor, se arată într-un comunicat al Biroului de Presă al instituţiei.
„Practicile legate de jocurile de noroc promovează iluzia câştigului rapid şi fără efort, cultivând o mentalitate care poate conduce la dependenţă, precum şi la pierderea libertăţii interioare şi a valorilor morale. Dependenţa de jocuri de noroc nu reprezintă doar o problemă comportamentală, ci o tulburare complexă, caracterizată prin remodelare neuroplastică şi disfuncţii ale sistemelor cerebrale, similare celor descrise în dependenţele de substanţe”, transmite Patriarhia Română, care „face apel la responsabilitate din partea tuturor factorilor implicaţi – persoane, familii, instituţii şi autorităţi publice – în vederea limitării extinderii acestui fenomen, a protejării demnităţii umane şi a încurajării binelui comun. Considerăm necesară intensificarea promovării unor politici şi măsuri care să descurajeze dependenţa de jocurile de noroc şi să ofere sprijin concret atât celor afectaţi, cât şi familiilor din care aceştia fac parte”.
Experienţa pastorală a Bisericii Ortodoxe Române evidenţiază numeroase situaţii în care adicţia jocurilor de noroc a generat dezechilibre financiare grave, tensiuni familiale, suferinţă profundă şi marginalizare socială, chiar şi cazuri de suicid, afectând în mod special persoanele vulnerabile, inclusiv tinerii. În acest context, merită subliniată necesitatea conştientizării riscurilor reale asociate acestor practici şi a consecinţelor lor pe termen lung.
În acelaşi timp, Patriarhia Română îşi reafirmă angajamentul pastoral de a sprijini persoanele aflate în dificultate, prin consiliere spirituală, îndrumare şi solidaritate comunitară, îndemnând la redescoperirea valorilor unei vieţi echilibrate şi prevenirea adicţiilor.
În contextul actual, Patriarhia Română reiterează importanţa cultivării unei existenţe întemeiate pe credinţă, muncă şi ajutorarea aproapelui, ca fundamente perene ale unei societăţi sănătoase şi echilibrate.
