Câștigătorul Booker Prize pe anul 2026, scriitorul britanic M. John Harrison, a dorit să povestească în cartea sa ”The End of Everything” cum ”lumea devine un loc din ce în ce mai straniu” și dificil de înțeles, a explicat scriitorul marți într-un interviu acordat AFP.
Romancierul de 81 de ani, figură emblematică și singulară a literaturii science fiction – chiar dacă el refuză să fie redus la acest gen, – a câștigat luni prestigioasa recompensă literară pentru un roman care se derulează într-o Anglie lovită de catastrofe misterioase într-un viitor apropiat.
”Inițial nu mi-a venit să cred sau, mai degrabă, știam că se întâmplase, dar nu puteam credea pentru că nu mă așteptam deloc la asta”, a povestit Michael John Harrison, care semnează cu numele M. John Harrison.
”Când mi-am auzit numele, am rămas mut de uimire”, a adăugat el.
În roman, un concentrat de mister și de întrebări filozofice în mai puțin de 200 de pagini, se întreabă cum reușesc oamenii să trăiască atunci când mediul lor este bulversat de un dezastru.
”Ficțiune stranie”
Născut în 1945 în Anglia, M. John Harrison este autorul mai multor volume, printre care saga ”Viriconium” (1971-1984) și ”Light” (2002), apreciate de pasionații de science fiction, un gen deseori absent din selecțiile premiilor literare.
M. John Harrison este cel mai vârstnic laureat al Booker Prize, ”dovadă a unei schimbări” de percepție a publicului, mai interesat, potrivit lui, de ceea ce el numește ”ficțiune stranie”.
”Am intrat într-o perioadă, care e posibil să fi început în urmă cu circa zece ani, în care lumea însăși devine un loc din ce în ce mai ciudat. Occidentul, sau cea ce a mai rămas din el, devine cu siguranță un loc mai ciudat”, a spus el.
”Ne confruntăm cu prăbușirea informației de încredere, o temă centrală a acestei cărți”, a adăugat el.
În ”The End of Everything”, personajele, asemenea cititorului, sunt în căutarea unor explicații, însă nu primesc niciodată un răspuns definitiv.
Astfel, cartea nu oferă nicio explicație reală cu privire la ”iGhetti”, o entitate ”ambiguă”, a cărei sosire la Londra, în centrul cartierului financiar, pare să fie la originea acestei apocalipse.
Povestea a luat naștere inspirată de criza financiară din 2008, care i-a suscitat autorului ”o furie imensă”, a explicat el. A prins contur timp de mai mulți ani, alimentată de ”alte tipuri de catastrofe” posibile, rezultatul schimbărilor climatice sau al dezvoltării inteligenței artificiale, chiar dacă acestea nu sunt menționate în mod direct.
”Sentimentul posibilității”
Scriitorul a dorit să scrie un roman diferit de ”romanul catastrofelor” moștenit după cel de-Al Doilea Război Mondial, care ”are la bază ideea potrivit căreia catastrofa este un eveniment delimitat: îi vedem începutul, apoi asistăm la rezolvarea sa”.
”M-am întrebat atunci ‘Și dacă lucrurile nu stau așa? Și dacă, pur și simplu, nu ar exista nicio soluție?”’, a explicat M. John Harrison, care adaugă că a insuflat totuși, la finalul romanului său, un ”sentiment de posibilitate” și o ”pozitivitate”.
”The End of Everything” urmărește astfel personaje ”care încearcă să continue ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat” pentru că nu se mai poate face nimic.
O lipsă de explicație care este, de altfel, ”total opusă codurilor science-fiction”, a subliniat el.
Pentru autor, este de asemenea o modalitate suplimentară de a ”aboli frontierele dintre genuri”, așa cum încearcă să o facă încă de la începutul carierei în urmă cu peste 50 de ani.
