Aliaţii NATO se vor angaja să aloce miliarde de dolari pentru noi contracte de armament şi pentru creşterea producţiei de arme la summitul alianţei de la Ankara de luna viitoare, au declarat pentru POLITICO cinci diplomaţi NATO.
În ciuda faptului că preşedintele SUA, Donald Trump, a intimidat în repetate rânduri NATO de la revenirea sa la putere anul trecut, se aşteaptă ca aliaţii să-şi reafirme în declaraţia comună angajamentul faţă de clauza de apărare reciprocă prevăzută în articolul 5 al Tratatului alianţei şi să descrie din nou Rusia drept o ameninţare pe termen lung.
Liderii NATO, inclusiv Trump, se vor reuni în capitala Turciei în perioada 7-8 iulie, pe fondul criticilor din partea SUA potrivit cărora aliaţii europeni nu au susţinut Washingtonul în războiul împotriva Iranului. La fel ca anul trecut, declaraţia comună va fi scurtă, au afirmat diplomaţii care au detaliat conţinutul proiectului de declaraţie pentru POLITICO.
Ambasadorii NATO negociază în prezent detaliile declaraţiei liderilor, care poate suferi modificări până în ultima clipă. Şefii de stat şi de guvern vor semna apoi declaraţia la Ankara.
Valoarea exactă a contractelor de armament nu a fost încă stabilită, iar cel puţin o parte dintre contractele de achiziţii vor fi probabil convenite în prealabil şi reformulate.
Secretarul general al alianţei, Mark Rutte, doreşte ca summitul să se concentreze în primul rând pe intensificarea producţiei industriale din domeniul apărării, în parte deoarece caută un subiect unificator care să ajute la acoperirea disensiunilor interne din cadrul NATO.
Accentul pus pe creşterea producţiei la nivelul întregii alianţe reflectă provocarea de a determina industria europeană să se îndepărteze de armamentul de mare valoare şi să se orienteze către producţia rapidă în serie. Însă promisiunea unor noi acorduri de apărare care să avantajeze SUA îi va permite, de asemenea, lui Rutte să prezinte argumente economice în favoarea NATO care să găsească ecou la Trump.
Săptămâna trecută, Rutte a declarat că, în ansamblu, aliaţii europeni şi Canada au investit anul trecut cu 139 de miliarde de dolari mai mult în apărare decât în 2024, după ce aliaţii au convenit să cheltuiască 3,5% din PIB-ul lor pentru apărare până în 2035.
În proiectul de declaraţie, aliaţii NATO se angajează, de asemenea, să susţină Ucraina cu 70 de miliarde de euro sub formă de sprijin militar şi promit o sumă cel puţin echivalentă pentru anul viitor, au afirmat diplomaţii. POLITICO a relatat în premieră acest obiectiv de finanţare, la care nu se preconizează însă participarea SUA.
Unul dintre diplomaţii citaţi mai sus a afirmat că sprijinul acordat Ucrainei va fi probabil punctul cel mai controversat. Însă, în ansamblu, discuţiile privind proiectul de declaraţie „decurg fără probleme”, a afirmat un al şaselea diplomat de rang înalt din cadrul NATO.
TENSIUNI TRANSATLANTICE
Efortul Europei de a-şi asuma mai multă responsabilitate pentru descurajarea şi apărarea continentului, pe măsură ce SUA se reorientează către alte priorităţi – proces denumit „transferul sarcinii” – urmează, de asemenea, să ocupe un loc central în declaraţie.
Săptămâna trecută, şeful Pentagonului, Pete Hegseth, a anunţat o revizuire de şase luni a prezenţei militare americane în Europa, în încercarea de a exercita presiune asupra ţărilor pentru a cheltui mai mult pe apărare. Evaluarea a venit la doar câteva săptămâni după ce Washingtonul le-a comunicat aliaţilor săi că va aloca imediat mai puţine echipamente de luptă, precum avioane, submarine şi drone, către fondul comun de capacităţi pe care NATO îl poate utiliza în timp de război.
În proiectul de declaraţie, aliaţii europeni se angajează să se implice mai mult în apărarea continentului, menţionând în mod specific investiţiile în capacităţi pentru lovituri în adâncime, sisteme de apărare aeriană şi drone, au afirmat diplomaţii.
Capacităţile de lovituri în adâncime – rachete cu rază lungă de acţiune capabile să lovească inamicul din spatele liniei frontului – au devenit un subiect controversat între SUA şi Europa. În timp ce europenii sunt dornici să dezvolte aceste capacităţi pentru a descuraja Rusia, Washingtonul este reticent să le permită să opereze astfel de arme. Pentagonul a refuzat recent să trimită rachete Tomahawk în Germania, argumentând că Moscova ar putea percepe această mişcare ca pe o escaladare.
Aliaţii NATO încearcă, de asemenea, să atenueze o altă sursă cheie de tensiune între Europa şi Washington: războiul din Iran. Deşi SUA au semnat un acord preliminar pentru a pune capăt conflictului, oficialii europeni se tem că problemele nerezolvate, precum redeschiderea Strâmtorii Ormuz, ar putea deveni un punct central al reuniunii de la Ankara.
Într-o mişcare care va fi probabil percepută ca o ramură de măslin în direcţia lui Trump, în ciuda unei puternice diviziuni interne cu privire la război, în proiectul de declaraţie aliaţii solicită Iranului să respecte libertatea de navigaţie în această arteră comercială crucială, au afirmat diplomaţii NATO. Textul menţionează, de asemenea, că Iranul nu ar trebui să dobândească niciodată o armă nucleară, au adăugat aceştia.
