Cea mai mare densitate de șuri și case cu acoperiș de paie se află în Apuseni, unele fiind încă folosite de către proprietari, altele fiind tot mai degradate.
Odată cu finalizarea lucrărilor la ‘Transapuseana’, cea mai mare investiție, la vremea respectivă, într-un drum județean din România, gospodăriile tradiționale localizate de-a lungul acestei șosele pot fi admirate acum și de cei care străbat una dintre cele mai frumoase zone din Alba.
Însă, într-o zonă aflată în plină dezvoltare, în care se construiește tot mai mult, a apărut și riscul ca patrimoniul tradițional să dispară.
Așa s-a dezvoltat, anul trecut, proiectul ‘Alba Vernaculară’, inițiat instituțional de Consiliul Județean (CJ) Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, având ca obiective identificarea, inventarierea, documentarea, cartarea, promovarea și valorificarea elementelor de arhitectură vernaculară din Munții Apuseni, și anume a șurilor cu acoperiș de paie localizate de-a lungul drumului ‘Transapuseana’, printr-o abordare transdisciplinară și holistică integrată.
‘De ce sunt aceste șuri importante? Ele asigură unicitatea peisajului cultural și sunt parte a patrimoniului tangibil moștenit care asigură identitatea locală. Ele sunt un adevărat ‘landmark’ al zonei, putând contribui la dezvoltarea sustenabilă a comunităților rurale’, au punctat, atunci, inițiatorii proiectului.
Tot în 2025 a avut loc și o școală de vară, în care s-a avut în vedere cercetarea și documentarea șurilor cu acoperiș de paie localizate pe ‘Transapuseana’, în Râmeț, Ponor și Mogoș, iar în aceste zile are loc cea de-a doua ediție, în care se studiază șurile și casele cu acoperiș de paie din comuna Întregalde.
Participă specialiști în domeniile arhitectură și urbanism, restaurare, inginerie structurală, design interior, istorie, antropologie vizuală, etnologie și arta fotografică, studenți în domeniile arhitectură și urbanism și construcții civile.
‘Ediția din anul acesta se focalizează pe cercetarea șurilor și a caselor cu acoperiș de paie din comuna Întregalde. Este o continuare a ceea ce am gândit inițial în proiectul ‘Alba Vernaculară’. Am început cu ‘Transapuseana’ – DJ 107I, pe urmă am zis că ne ducem spre DJ 107K, drumul județean care face legătura între ‘Transapuseana’ și drumul național, la Teiuș, și pe urmă să revenim, să închidem această buclă, pe ‘Drumul Mănăstirilor și al Sihaștrilor’. Această continuare a ceea ce am început anul trecut a fost cumva firească, pentru că și autoritățile locale din Întregalde au venit în întâmpinarea noastră și ne-au invitat înainte de a ne exprima noi gândul să mergem în comunitatea lor și să cercetăm șurile și casele cu acoperiș cu paie’, a spus, la deschiderea Școlii de vară, coordonatorul proiectului ‘Alba Vernaculară’, Dumitrița Daniela Filip, expert restaurator la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia – Secția Museikon.
Aceasta a punctat că, deși aceste șuri și case cu acoperiș de paie nu sunt monumente istorice, ele au o valoare extraordinară, fiind moșteniri ale comunităților, care trebuie transmise mai departe.
Dumitrița Daniela Filip a precizat că la ediția din acest an a Școlii de vară o să fie studiate câteva grupuri de șuri situate în Dealul Geoagiului, Iliești, sate din comuna Întregalde.
‘Le vom documenta din punct de vedere arhitectural. Avem arhitecți, specialiști atestați de Ministerul Culturii în domeniul restaurării monumentelor istorice și studenți la arhitectură. Îl avem, de la Facultatea de Construcții Cluj-Napoca, pe domnul profesor Gelu Zaharia, care a venit cu un grup de studenți și vor analiza din punct de vedere structural construcțiile pe care arhitecții le relevează. Avem, de asemenea, etnologi, istorici, restauratori – ca să le studiem și să le analizăm din cât mai multe puncte de vedere, din cât mai multe perspective, dar și membri ai comunității locale – administrație, oameni din comunitate care ne însoțesc. Anul acesta, localnicii pot interacționa cu specialiștii – să avem un schimb cultural practic, un schimb de cunoștințe, dinspre specialiști înspre locuitorii comunei și dinspre locuitorii comunei spre specialiști și împreună să înțelegem cum funcționau aceste construcții în economia gospodăriei tradiționale, pe de o parte, și în lumea satului, de pe altă parte’, a explicat Dumitrița Daniela Filip.
În plus față de prima ediție, în acest an au fost incluși în echipa interdisciplinară și ingineri de structură.
‘Anul trecut, am făcut împreună cu colegul Paul Scrobotă, de la Muzeul de Istorie Aiud, un acoperiș de paie și am calculat efectiv greutatea paielor puse pe acoperiș. Am ajuns undeva la 9,5-10 tone de paie. (…). Deci este o greutate extraordinară, care presează pe pereții structurilor, și tocmai de aceea doar un specialist în domeniul structurilor de rezistență ne poate spune ce putem face pe viitor: dacă schimbăm doar acoperișul sau la unele construcții avem nevoie de intervenții mult mai complexe’, a explicat Dumitrița Daniela Filip.
Aceasta s-a referit și la faptul că unii localnici sau reprezentanți ai autorităților locale au invocat faptul că aceste șuri și case cu acoperiș cu paie se distrug și pentru că nu mai au materia primă necesară, respective paiele.
‘Într-adevăr, în zonă este o lipsă totală de paie, pentru că nu se mai cultivă cereale în zonă. Am auzit că grâul de primăvară ar fi dispărut, cel ce dă paiul cel mai bun și mai rezistent pentru acest tip de acoperișuri. Am căutat grâu de primăvară arhaic, am găsit la Stațiunea de Cercetare Agricolă din Turda și acasă, personal, pe un lot de o jumătate de hectar, am semănat experimental grâu de primăvară, să vedem cum arată în lan grâul, spicul și care este diferența față de tipurile de cereale pe care le avem astăzi. De la câțiva locuitori din Întregalde am și aflat care este diferența și de ce era preferat acel grâu de primăvară: pentru că el are paiul mai subțire și mai lung, rezistent, forma sa cilindrică este extrem de rezistentă, are un conținut bogat de siliciu, care-i dă rezistență. Deci, cumva, lucrurile nu sunt total pierdute, se pot recupera. Dacă reușim și anul acesta să refacem un acoperiș, să vedem experimental și comparativ cum va rezista acest grâu pe care l-am cultivat, cred că am găsit soluția care să poată fi implementată ulterior și să avem și materia primă locală, nu importată, pentru a continua demersul nostru’, a arătat Dumitrița Daniela Filip.
Ea a precizat că la ediția de anul trecut au fost cartate 34 de astfel de construcții, localizate de-a lungul drumului județean ‘Transpuseana’, care pot fi observate de către turiști din mașină sau sunt la o mică distanță de șosea, iar dintre acestea au fost studiate prin relevee de către arhitecți cinci șuri, o casă și un găbănaș (grajd).
Majoritatea șurilor studiate anul trecut au fost construite, după cum reiese din cercetarea inscripțiilor incizate pe pereți și din mărturiile proprietarilor, la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea.
Din cele 34 de șuri, 18 sunt tricamerale, 14 sunt bicamerale, iar două au patru încăperi.
Tipul de șuri era în concordanță cu numărul de animale deținute de proprietar. Paiele au fost folosite la învelitoare, între acestea fiind intercalate straturi de crengi de arbori tineri, înfrunziți.
Șurile au primit și nume, pentru a fi diferențiate: Șura cu lespezi de piatră, Șura catedrală, Șura tânărului fermier, Șura apicultorului cu pisici, Șurile Gemene de lângă releu, Șura de sub drum, Șura ascunsă, Șura cu belvedere, Șura cu faguri, Șura cu cruci ș.a.
În toamna anului trecut, s-a desfășurat o intervenție de urgență la ‘Casa dintre șuri’, aflată într-o stare precară de conservare.
Potrivit Dumitriței Daniela Filip, șurile cu acoperiș de paie întâmpină în prezent două tipuri de pericole. Primul ar fi ruinarea, cauzată de starea precară de conservare, de pierderea funcțiunii originale și de lipsa intervențiilor de întreținere. Al doilea pericol este dat de construirea noilor edificii, care alterează specificul local.
Aceasta a subliniat că sunt necesare acțiuni ample de sensibilizare a comunităților și de stopare a importului de tipare arhitecturale nespecifice zonei.
‘Prin această cercetare, Muzeul Național al Unirii s-a pliat practic pe cea mai mare investiție a CJ Alba în infrastuctura rutieră – ‘Transapuseana’. Am pornit acest demers tocmai din dorința de a salva arhitectura vernaculară din zonă și peisajul cultural, pe de o parte, iar, pe de altă parte, de a trage un semnal de alarmă și de a transforma aceste șuri cu acoperiș cu paie într-un ‘landmark’ al zonei, în repere și atracție turistică, pentrtu că au un potențial extraordinar de a genera dezvoltare durabilă și economie sustenabilă în zonă’, a afirmat Dumitrița Daniela Filip.
Prezent la deschiderea Școlii de vară, președintele CJ Alba, Ion Dumitrel, a afirmat că județul Alba are privilegiul de a păstra o moștenire culturală profund legată de comunitățile locale, de tradițiile și obiceiurile oamenilor simpli, iar casele și șurile cu acoperiș de paie reprezintă una dintre cele mai vizibile, mai autentice și mai spectaculoase expresii ale identității locului.
De altfel, în urmă cu un deceniu, în cadrul unui studiu inițiat de CJ Alba, au fost identificate în Mocănimea Trascăului și Mocănimea Văii Arieșului câteva zeci de gospodării tradiționale, unele vechi de secole, specialiștii propunând atunci conservarea acestora ‘in situ’ și integrarea în circuite turistice, deoarece mutarea lor în cadrul unui muzeu în aer liber ar fi foarte costisitoare și greu de realizat.
Cu prilejul deschiderii Școlii de vară, a fost vernisată expoziția de relevee realizate în cadrul primei ediții și a fost lansat volumul ‘Alba Vernaculară: I. Traseul șurilor cu acoperiș de paie de pe Transapuseana’.
Volumul a fost gândit ca o primă etapă a demersului de diseminare a rezultatelor cercetării și documentării realizate în cadrul proiectului, care să poată deveni suport tehnic și informațional atât pentru viitoare intervenții de salvare a șurilor, cât și pentru documentații de urbanism.
Alături de Paul Scrobotă, de la Muzeul de Istorie Aiud, Dumitrița Daniela Filip prezintă în acest volum particularitățile tehnice ale șurilor cu acoperiș de paie de pe ‘Transapuseana’. Astfel, șurile învelite cu paie au acoperiș de tip șarpantă, cu pante abrupte, realizat în patru ape. Tipologia de realizare a învelitorii este de ‘paie scuturate’.
‘Paiele se așază nu doar pe streașină, ci și în exteriorul acesteia, privind în plan orizontal. Astfel, se creează senzația că o parte dintre paie atârnă fără a avea o bază de susținere. În realitate, doar o mică parte dintre ele nu au punct de sprijin. Păstrând înclinația șarpantei și grosimea stratului de paie, practic se ajunge ca paiele să se sprijine parțial pe streașină și parțial pe lețurile acoperișului. La început, paiele se dau de jos cu furca, atât cât permit înălțimea persoanei și lungimea cozii furcii, apoi sunt urcate pe scară. (…). În zona studiată, între straturile de paie se așază rânduri succesive de crengi, denumite ‘pădure’ sau ‘heac’, cu rolul de ‘armătură’. (…). Crengile se așază pe orizontală, cât mai aproape de lețuri, uneori fiind chiar legate de acestea. Alternanța ramurilor se face ținând cont de capetele groase și subțiri’, explică cei doi.
Din mărturiile localnicilor, a reieșit că erau necesare 15-20 de care de paie pentru un acoperiș de șură cu două grajduri.
‘Dacă ne gândim că, în perioada în care aceste șuri au fost construite, agricultura în zonă nu era practicată pe suprafețe întinse, iar, ca nivel tehnologic, vorbim de aratul cu boii, de semănatul/recoltatul păioaselor cu mâna, putem întrevedea că o asemenea cantitate de paie era greu de obținut, astfel că paiele necesare realizării învelitorii erau adunate pe parcursul mai multor ani’, se arată în volum.
De asemenea, din cercetările în teren și din interviurile cu localnicii din zona studiată, s-a putut constata transmiterea cunoștințelor teoretice despre meșteșug, dar în cadru restrâns.
În prezent, sunt foarte puțini cei care ar putea face sau repara un astfel de acoperiș. De exemplu, primarul orașului Teiuș, Mirel Hălălai, care a schimbat învelitoarea de paie a șurii familiei, situată în Valea Ghioghești, comuna Mogoș, unde cei implicați în proiectul ‘Alba Vernaculară’ au putut observa anul trecut cum se realizează efectiv acest lucru, a dezvăluit că a durat peste cinci ani pentru a găsi oamenii și materialele necesare pentru a putea restaura șura.
‘Astfel, considerăm că sunt necesare acțiuni de recuperare și de revitalizare a meșteșugului, întrucât asistăm în prezent la un fenomen de deculturație îmbinat cu unul de transculturație și difuziune culturală, în detrimentul păstrării și al transmiterii tehnice locale de învelit cu paie, dar și de realizare a construcțiilor tradiționale. (…). Pentru păstrarea specificului local construit și a peisajului cultural nealterat sunt necesare, în primul rând, acțiuni de conștientizare a importanței patrimoniului vernacular și de creștere a atașamentului față de această moștenire, prin evidențierea potențialului acestor construcții de a genera dezvoltare durabilă și economie sustenabilă în zonă, toate dublate de regulamente locale de urbanism, menite să protejeze patrimoniul construit și să dezvolte urbanistic comunitățile fără alterarea identității zonei’, au conchis Dumitrița Daniela Filip și Paul Scrobotă.
Cea de-a doua ediție a Școlii de vară este organizată de CJ Alba și Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, în colaborare cu Primăria comunei Întregalde, Consilul Local Întregalde, Muzeul de Istorie Aiud, Asociația R.O.S.T. (Reabilitare Organică a Satului Tradițional), Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Construcții, Departamentul de Măsurători Terestre și Cadastru, Asociația Drag de Întregalde, Direcția Județeană pentru Cultură Alba, Direcția Județeană pentru Cultură Maramureș, Asociația Artografica și Daniel Pop Films.
