Pentru unii oameni, gara este doar un loc de plecare sau de sosire, pentru alții înseamnă călătorii, vacanțe, reîntâlniri sau despărțiri. Pentru Emil Dănescu, însă, gara înseamnă o lume întreagă: oameni, destine, întâmplări, povești și o istorie care merită cunoscută, păstrată și spusă mai departe.
Doctor în științe economice și fost ceferist, Emil Dănescu s-a născut la Întorsura Buzăului și și-a petrecut o mare parte din viață în lumea căilor ferate. A lucrat în Regionala CFR Brașov, la Cluj, iar apoi în Centrala CFR Marfă din București și a căutat să descopere universul feroviar dincolo de experiența profesională, cercetând arhive, răsfoind documente și adunând mărturii despre oamenii care au dat viață acestei lumi. O pasiune moștenită, de altfel, din familie, de care a rămas legat toată viața.
‘Pasiunea mea pentru Calea Ferată este de foarte mult timp, nu numai datorită faptului că m-am născut din părinți care au fost ceferiști, care au lucrat într-o instituție care era foarte serioasă și care presupunea foarte multă disciplină, foarte multă rigurozitate, punctualitate, ordine în ceea ce executau. De altfel, bunicii au fost ceferiști și chiar un străbunic a lucrat în acest domeniu, așa că, iată, genetic am ceea ce se numește rădăcină pentru Calea Ferată’, a declarat Emil Dănescu, pentru AGERPRES.
El este autor al mai multor volume prin care încearcă să păstreze vie memoria celor care au contribuit la istoria căilor ferate. Printre acestea se numără ‘Cruce în Halta Bucerdea’, ‘Un taxi pe drum de fier’, ‘Acarul Păun’, dar și ‘Călătorie în timp: Gările Brașovului și poveștile lor’, scrisă împreună cu Alexandru Daneș.
Recent, a lansat un nou volum, intitulat ‘Tunelul Teliu – Ecouri la centenar (1926-2026)’, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la străpungerea acestuia.
Tunelul Teliu, care leagă Brașovul de Întorsura Buzăului, are o lungime de 4.369 de metri și jumătate și este, încă, cel mai lung tunel feroviar din țară. Întorsura Buzăului a rămas ‘capăt de linie’, deși, conform proiectului, calea ferată ar fi trebuit să treacă dincolo de munți și să unească Transilvania cu Regatul.
‘Tunelul Teliu este, într-adevăr, cel mai lung tunel feroviar din țară. Acum se construiește pe Magistrala 3 un tunel mai mare, dar timp de 100 de ani a fost și încă păstrează supremația în lungime, având 4369,5 metri, o lungime considerabilă. Și, pentru faptul că l-am parcurs pe jos, am putut să văd că de la un capăt al tunelului se vede luminița de la celălalt capăt ca o monedă de 10 bani. Este foarte interesant acest lucru, pentru că, deși se află în declivitate, atât de bine a fost lucrat și atât de drept este, încât se poate vedea lumina de la capătul opus. (…) Pasiunea mea pentru tunelul de la Teliu-Întorsura Buzăului este legată de faptul că m-am născut în localitatea Întorsura Buzăului, (…) că părinții mei au lucrat în gara Întorsura Buzăului, după cum spuneam, fiindcă nașul meu de botez a fost șef de stație în Întorsura Buzăului și toate acestea au rămas în amintirile copilăriei și s-au transmis de-a lungul timpului astfel că, m-am gândit, cu ocazia centenarului străpungerii tunelului de la Teliu. să dedic o lucrare acestui eveniment’, a menționat acesta.
Tunelul de la Teliu nu este doar cel mai lung tunel feroviar din România, ci are și o poveste interesantă. Construcția a fost realizată de firma germană Julius Berger, iar lucrările au fost abordate simultan din două direcții: dinspre Teliu, la nord, și dinspre Întorsura Buzăului, la sud. Cele două echipe de muncitori s-au întâlnit mai repede decât anticipaseră, așa că locul străpungerii a fost zidit din nou, iar deschiderea tunelului a fost celebrată câteva zile mai târziu.
‘Ca să respectăm adevărul istoric, trebuie să mărturisim că, de fapt, străpungerea tunelului s-a făcut în data de 1 octombrie 1926. Probabil că nici constructorii nu se așteptau să se întâlnească atât de bine și nu au pregătit momentul într-un cadru festiv. Și atunci, pentru ca această sărbătoare să fie, într-adevăr, cu fast, așa cum era firesc la o astfel de construcție, s-a amânat puțin momentul festiv și s-a făcut acest lucru în 24 octombrie 1926, adică exact acum 100 de ani. Evenimentul a fost pregătit ca să se întâmple pe viu străpungerea tunelului, așa că s-a astupat locul de întâlnire cu un perete de doi metri grosime, apoi s-au băgat niște artificii, niște dinamită, ca să se creeze, efectiv, la fața locului, cu această ocazie străpungerea tunelului’, amintește Emil Dănescu.
Mărturiile vremii, inclusiv imaginile fotografului Curții Regale, Heinrich Lang, originar din Brașov, surprind amploarea evenimentului încheiat cu un banchet, la care au participat miniștri, politicieni, finanțiști, doctori, avocați, muncitori, localnici etc.
În jurul tunelului de la Teliu s-au țesut, de-a lungul timpului, diverse legende. Una dintre cele mai cunoscute vorbește despre o fantomă care ar apărea uneori în interiorul acestuia, purtând un felinar.
‘Sigur, legendele sunt întotdeauna binevenite și gustate de către oameni. Există o legendă a tunelului Teliu, este vorba despre șeful Diviziei de Construcții Hărman-Întorsura Buzăului, inginerul Ion Cotârță, care în presa vremii și în alte materiale publicate ulterior apare sub diverse alte nume, dar numele real este Ion Cotârță, pe care l-am regăsit și în registru de decedați al Primăriei Teliu, și care este asociat cu faptul că ar fi fost electrocutat exact în ziua în care a avut festivitatea. (…) Lucrul acesta nu este adevărat, inginerul Ion Cotârță, într-adevăr, a murit accidental în dată de 5 mai 1926, deci cu câteva luni înainte’, a mai spus Emil Dănescu.
Legenda a devenit, însă, o sursă de inspirație pentru un proiect turistic, pe care primarul orașului Întorsura Buzăului, Raul Urdă, și-ar dori să îl dezvolte pentru a atrage mai mulți vizitatori în zonă.
‘Noi nu avem un obiectiv turistic la Întorsura Buzăului și cred că ne-am putea lega de acest tunel. (…) M-am gândit la un tren turistic Întorsura-Teliu, care să oprească la jumătatea tunelului, să facem o proiecție cu un videoproiector pe peretele tunelului cu imagini din timpul lucrărilor sau ce mai găsim și să apară și o stafie cu un felinar ca să-i mai sperie pe turiști. (…) De multe ori, obiectivele turistice vând o poveste, deci trebuie să fie o poveste pe care să o dezvolți și pe care să o vinzi mai departe. (…) Da, ar fi o idee bună, deși e destul de complicat, pentru că trebuie tot felul de autorizații, angajați, ingineri, mecanici… Și încă n-am găsit nicio sursă de finanțare care se potrivească cu ideea noastră, dar dacă am găsi, am merge pe ideea asta: să cumpărăm o locomotivă și două vagonete din străinătate, ceva, așa, mai de epocă, mai frumoase, care să se potrivească, și să încercăm să dăm drumul unui serviciu’, a declarat, pentru AGERPRES, Raul Urdă.
Căile ferate au nenumărate povești, dar pentru ca acestea să nu rămână doar în paginile cărților sau în amintirile celor care le-au trăit, este nevoie și de implicarea instituțiilor, spune Emil Dănescu.
‘Sunt foarte mulți oameni pasionați de calea ferată atât în țară, cât și în străinătate, și nu neapărat ceferiști, și vă spun asta din experiență, pentru că relaționez cu foarte mulți pasionați din întreaga țară. Există oameni care au cu totul alte profesii, dar care sunt avizi de literatură feroviară, care au multe diorame feroviare, care sunt implicați în fel de fel de inițiative. Faptul acesta mă bucură foarte mult, dar aș dori și ar fi lăudabil ca instituțiile feroviare să se aplece cu mai multă atenție și să acorde mai multă atenție, finanțare, implicare către partea de istorie feroviară. Există mici inițiative, muzee de locomotive,spre exemplu, (…) dar acestea presupun eforturi financiare pe care o persoană particulară cu greu le poate suporta. ONG-uri dacă s-ar crea în acest domeniu ar fi foarte bine, dar ne așteptăm din partea instituțiilor statului la mai multă colaborare, la mai multă susținere. (…) Ce interes am eu? Interesul este că am în sânge Calea Ferată Română, pe care am iubit-o și o iubesc în continuare’, a mai spus Emil Dănescu.
Iar câtă vreme vor exista oameni care să caute prin arhive, să documenteze și să spună aceste povești, istoria căilor ferate va continua să călătorească din generație în generație.
Foto: (C) Oana Mălina Negrea/AGERPRES
