În peisajul colecționarilor de obiecte vechi din Vaslui a apărut de curând un nume nou. Este vorba despre Mihnea Mihalache, proaspăt absolvent al Liceului Teoretic ‘Mihail Kogălniceanu’, un tânăr pasionat de istorie, de lucruri valoroase din trecut, de obiecte care păstrează amintiri și merită scoase la lumină.
A crescut ascultând poveștile străbunicului său care a luptat la Odesa și la Cotul Donului și care s-a întors acasă supraviețuitor, dar păstrând în suflet deopotrivă cicatricile războiului și mândria că și-a apărat țara. Astfel, în el s-a născut dorința de a afla mai multe lucruri despre trecutul neamului său și chiar de a strânge obiecte care ascund povești.
În colecția sa, la loc de cinste sunt fotografii ale străbunicului său, decorații primite de acesta după ce a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial, pitite cu grijă în timpul regimului comunist, când toate ar fi putut fi confiscate sau ar fi putut crea probleme familiei dacă erau lăsate la vedere, dar și o sabie cu care înaintașul său a luptat pe front. De asemenea, a preluat o colecție de bancnote și monede strânse în timp de bunicul său, pasionat de numismatică. Vorbește entuziasmat despre fiecare obiect din colecția sa, care numără peste 100 de piese diverse, de la uniforme militare, la ziare vechi, fotografii, medalii sau steaguri.
‘Am colecția de bancnote și monede care a aparținut bunicului meu. O prietenă de familie care l-a cunoscut pe străbunicul meu avea sabia lui din război pe care o ținea acasă și nu știa ce să facă cu ea. Când a aflat că eu colecționez obiecte vechi, mi-a dat mie sabia având convingerea că voi avea mare grijă de ea. Am medaliile din război ale străbunicului, poze, sabia și toate au pentru mine o însemnătate aparte. Străbunicul a luptat pe front și avea păstrate toate medaliile. În perioada comunismului știu că le-a ascuns. Îmi spunea cum a câștigat acele medalii, dar îmi amintesc că îmi povestea mereu în șoaptă, cu teama să nu fie ascultat. O mătușă a mea de la Bârlad mi-a spus că are cunoștințe care dețin obiecte vechi pe care nu știu cui să le dea și când au aflat de pasiunea mea au fost fericite să mi le ofere mie. O altă piesă importantă din colecția mea este o uniformă de ofițer de miliție, foarte rară, am dat ceva bani pe ea, nu a fost ieftină’, a povestit, pentru AGERPRES, Mihnea Mihalache.
Pentru că spațiul este o problemă pentru orice colecționar, Mihnea resimte la rândul său lipsa unui loc special amenajat în care să-și adăpostească toate obiectele colecționate, un colțișor creat pentru sufletul său.
‘Acum îmi țin multe dintre obiecte în cutii la bunica pe balcon pentru că acolo este mai mult spațiu, dar îmi doresc foarte mult să am un loc al meu, pe care să-l amenajez cum doresc, o cameră care să fie ca un mic muzeu. Mi-ar plăcea să am uniformele puse pe manechine, standuri speciale’, mărturisește Mihnea.
A cochetat cu ideea de a urma o carieră militară, dar s-a decis apoi să urmeze Facultatea de Istorie, putând astfel să-și facă profesie din ceea ce acum e pentru el doar pasiune. Ar putea urma o carieră didactică în domeniul istoriei, dar se vede lucrând și într-un muzeu. Știe asta pentru că avut contact cu Muzeul Județean ‘Ștefan cel Mare’ în calitate de expozant în cadrul acestei instituții.
Mihnea este, de altfel, cel mai tânăr colecționar care a ajuns să aibă o expoziție la cea mai importantă unitate muzeală din județ.
Timp de o lună, o bună parte dintre obiectele colecționate de Mihnea sunt prezentate în cadrul expoziției ‘Din cazarmă pe șosea în comunism’. Directoarea muzeului vasluian, Ramona Mocanu, susține că a îmbrățișat cu mare bucurie ideea ca Mihnea să aibă prima sa expoziție, acest lucru fiind o încununare a muncii sale de colecționar și recunoaștere a faptului că pasiunea lui, pe care unii ar putea-o considera desuetă, este de fapt dovada că respectul pe care cineva îl are pentru trecut nu ține cont de vârstă, iar acest lucru este de neprețuit.
‘Mihnea este cel mai tânăr expozant al nostru și chiar are în colecție obiecte valoroase, care merită să fie văzute, să fie descoperite, pentru că poartă amprenta unui trecut încărcat de glorie sau pur și simplu trezesc amintiri pe care noi suntem datori să le ducem mai departe. Expoziția poate fi vizitată la Sala Multimedia a muzeului nostru până pe data de 10 iulie și chiar mi-aș dori să fie văzută de cât mai mulți vasluieni și, de ce nu, de cât mai mulți tineri, pentru care Mihnea ar putea fi un exemplu’, a declarat, pentru AGERPRES, Ramona Mocanu.
Pe lângă colecția de obiecte a tânărului, expoziția ‘Din cazarmă pe șosea în comunism’ cuprinde și o serie de obiecte de preț ale unui colecționar cu state vechi, profesorul Narcis Aprodu, pasionat de automobile de epocă și de tot ce are legătură cu mașinile și industria auto.
În cadrul expoziției, el prezintă plăcuțe de înmatriculare vechi, hărți auto sau machete ale autoturismelor emblematice din perioada comunismului.
Pasionat încă din adolescență de astfel de lucruri și dorind chiar să aibă o carieră de inginer auto, Narcis Aprodu a ajuns să fie profesor de engleză, dar nu a renunțat la hobby-ul său. Întâlnindu-l în calitate de profesor pe Mihnea, a văzut în acest copil zelul cu care și el, atunci când era tânăr, se preocupa să strângă ‘vechituri’ abandonate de alții, dar care erau în esență adevărate comori. A ajuns să-l sfătuiască pe băiat, să-l îndrume și chiar a convins-o pe mama lui să-i acorde tot sprijinul chiar dacă uneori a avut senzația că toate obiectele strânse de copilul său nu-și găsesc loc în casă sau pot reprezenta ‘o povară’. A aflat despre pasiunea băiatului când, cu ocazia unei excursii școlare, Mihnea i-a arătat câteva fotografii cu obiectele pe care le colecționa. Când s-au întors i-a prezentat, la rândul său, parte dintre plăcuțele din colecție sau machete ale unor mașini și așa profesorul și elevul au început o frumoasă colaborare.
‘Mihnea are o pasiune frumoasă și rară, iar eu, știind ce înseamnă să fii colecționar în adevăratul sens al cuvântului, m-am bucurat să văd că un tânăr are o asemenea înclinație. Chiar am vorbit cu mama lui și i-am explicat că toate aceste obiecte sunt niște valori, nu atât pentru suflet, cât și valori materiale. El a luat uniforma cu un preț, dar pe măsură ce trec anii ea va fi și mai valoroasă. Eu sunt bucuros când un tânăr cu vârsta mai mică de 20 de ani este pasionat de a colecționa ceva. Cu mici excepții, tinerii din ziua de astăzi nu au un hobby, acesta este adevărul. Unii spun că ascultatul muzicii este hobby, dar nu e așa. Este hobby când ai o formație preferată și știi totul despre ea. Am avut un elev care a terminat în 2000 și acum este doctor în istorie. El era fan al echipei Dinamo și l-am întrebat lucruri despre formație, știa inclusiv cine făcea parte din echipă în anul 1960. Aceea era pasiune adevărată. Și la Mihnea văd același interes, chiar este un tânăr pasionat, este la început de drum în activitatea de colecționar, dar poate avea un viitor frumos’, consideră Narcis Aprodu.
În colecția profesorului se regăsesc obiecte speciale, peste 400 de piese. Pe lângă cele cinci mașini de epocă, o Dacia, un ARO, două mașini Ford și un Mercedes, Narcis Aprodu deține o colecție impresionantă de plăcuțe de înmatriculare, unele dintre ele foarte vechi. Prima plăcuță a găsit-o din întâmplare în timpul unui joc de-a v-ați ascunselea, un număr de pe o cisternă de la IAS-ul din comuna Laza, care fusese cel mai probabil aruncat. 31-VS-734 a fost numărul care a reprezentat începutul de drum pentru un adevărat iubitor al obiectelor de colecție.
‘Inițial, am strâns plăcuțe aruncate pe la IAS, numere din vremea regimului comunist. În perioada facultății și chiar în clasa a XII-a, când deja aveam alte preocupări, mă axam pe învățat, nu prea am mai colecționat numere de înmatriculare, nu am mai fost activ în această privință, dar după ce m-am înscris în Retromobil în 2015, am reluat această pasiune. Eu aveam deja vreo 40 de plăcuțe, multe din agricultură, dar și plăcuțele proprii de la mașinile noastre de familie. Am început să mă documentez despre istoricul lor și am aflat că erau plăcuțe de regiuni, mult mai rare. Acum caut plăcuțe interbelice, dar se găsesc foarte greu și costă și foarte mult. Trebuie să găsim un echilibru între prețul exponatelor și prețul vieții, să zic așa, să nu ne acapareze total. Dar o mare parte din veniturile mele se duc pe achiziționarea acestor plăcuțe’, a precizat, pentru AGERPRES, Narcis Aprodu.
Ca orice colecționar care se respectă, știe povestea fiecărui obiect din colecția sa. Deși le consideră pe toate speciale, Narcis Aprodu recunoaște că are, la fel ca și Mihnea, câteva lucruri pe care le simte mai aproape de suflet. Pe primul loc e Egreta – o Dacie 1300, care seamănă perfect cu Dacia familiei, pe care profesorul a dat și examenul de conducere. Apoi în top sunt prima plăcuță găsită în urmă cu zeci de ani la IAS-ul din Laza, o plăcuță provizorie din carton pentru tractor și o plăcuță de regiune din zona Banatului.
Expoziția de la Muzeul ‘Ștefan cel Mare’ poate fi un pas spre viitoare colaborări pe care cei doi colecționari ar putea să le aibă. Au primit deja propuneri de a-și prezenta colecții la muzee din Câmpulung Moldovenesc și Buzău și sunt convinși că, odată intrați în circuitul acestor evenimente, vor mai fi solicitați și de reprezentanți din alte județe pentru organizarea de expoziții.
Prin astfel de acțiuni, într-o lume în care mulți preferă să-și uite trecutul, ajung să conteze și să reprezinte adevărate repere persoanele care încă mai cred că nu tot ce poartă amprenta timpului se aruncă la gunoi.
Foto: Loredana Ciobanu/AGERPRES
