Pe scena Centrului Cultural ‘Dimitrie Cantemir’ Vaslui a avut loc, sâmbătă, premiera piesei de teatru ‘În spatele ușilor închise’, un proiect al Primăriei Vaslui, prin Direcția de Asistență Socială, care dorește să atragă atenția asupra unui fenomen care face parte din viața noastră și a copiilor noștri, dar despre care se vorbește încă mult prea puțin – bullyingul.
După o campanie de combatere și prevenire a consumului de droguri în rândul elevilor, derulată în școli din municipiul Vaslui, reprezentanții Direcției de Asistență Socială au remarcat cum copiii se deschid și găsesc resurse să vorbească despre subiecte sensibile. Așa s-a ivit ideea unui proiect privind combaterea bullyingului. Totul a început cu intenția organizării unui concurs de scenarii și de desene. Poveștile copiilor, sincere și cutremurătoare, au ajuns să fie apoi reunite și au dat naștere unei piese de teatru – spectacol ce se dorește manifest într-o luptă deloc ușoară, cea de combatere a bullyingului.
‘Ideea de a aduce în atenție acest fenomen mi-a aparținut, dar implementarea proiectului s-a făcut cu sprijinul echipei. Văzusem cum s-a derulat proiectul privind consumul de droguri și am spus că trebuie să ne axăm și pe partea aceasta de bullying. Nu am știut de la început ce vom face, proiectul s-a dezvoltat pe parcurs și pornind de la poveștile scrise de copii s-a ajuns la realizarea acestui spectacol. Dacă după vizionarea acestei piese de teatru ne gândim chiar și preț de câteva secunde la ceea ce înseamnă bullyingul, iar când ajungem acasă ne punem un semn de întrebare referitor la propriul comportament și realizăm cât de ușor putem răni chiar și cu o vorbă, înseamnă că acest proiect și-a atins scopul’, a declarat pentru AGERPRES șefa Direcției de Asistență Socială din cadrul Primăriei Vaslui, Oana Dimitriu.
Coordonatoarele proiectului, Lorena Negrea și Irina Pînzaru, au fost mai apoi ‘motorul’ proiectului, cele care au făcut ca lucrurile să prindă contur. Au stat mult în preajma copiilor, le-au ascultat poveștile, i-au îndrumat și sprijinit.
Provocați să destăinuie în niște scrisori anonime propriile experiențe, elevii și-au împărtășit gândurile. Unii au povestit cum au fost hărțuiți, umiliți, abandonați, nedreptățiți ori respinși. Alții au recunoscut că, luptând cu propriile frici sau crezând că așa se fac văzuți, erau de fapt chiar cei care răneau, iar alții au mărturisit că s-au surprins martori la fenomen și că din ignoranță sau teamă au ales să tacă.
‘În fiecare zi, cei cu haine mai ieftine deveneau ținte sigure. O geacă veche, niște adidași fără logo sau un ghiozdan uzat erau suficiente pentru a atrage râsete, priviri disprețuitoare și șoapte răutăcioase. Nu conta cât de bun erai la învățătură, cât de prietenos sau cât de talentat, conta doar cum arăți și cu ce erai îmbrăcat. În pauze, umilința se transforma în spectacol. Cineva împingea ‘victima’, iar de acolo pornea un adevărat calvar. Unii se uitau cu milă, dar tăceau de teamă să nu devină următorii, iar alții râdeau fără remușcări și încurajau. Acasă, lacrimile se ascundeau în pernă, iar întrebări fără răspuns apăsau sufletul: ‘De ce trebuie să sufăr doar pentru că ai mei nu își permit mai mult?’. Într-o lume care judecă după aparențe, cei fără haine scumpe poartă însă o povară. Dincolo de etichete și materiale, adevărata valoare a unui om nu se măsoară în branduri, ci în bunătate, curaj și demnitate’, este una dintre scrisorile care au stat la temelia acestui spectacol inspirat din durerea copiilor.
După ce scrisorile au fost strânse a început o altă muncă a organizatorilor, preselecția pentru formarea trupei de elevi-actori care urmau să dea viață personajelor, apoi orele întregi de repetiții. Copiii și-au dorit mult să facă parte din proiect, au mers să repete în timpul lor liber, în vacanțe. Au înțeles fiecare în parte că în spatele unor uși închise, în singurătatea unor odăi întunecate, din cauza agresivității celor din jur, din pricina unor vorbe care pot părea inofensive, se duc lupte, se spulberă vise, se frâng aripi, se pot distruge destine.
‘Am simțit mereu și la școală și în afara ei, că bullyingul este o problemă și cred că această piesă îi poate determina pe toți să înțeleagă, indiferent de care parte sunt și să conștientizeze că putem face cu toții mai mult’, a spus Amira Adelina Beleuță, una dintre actrițele din piesă.
A venit însoțită de ambii părinți, care au recunoscut că proiectul în care este implicată fiica lor i-a făcut să-și dea seama că e important să se vorbească despre o problemă pentru ca ea să poată fi rezolvată. Ei spun că această piesă de teatru poate fi un bun prilej de conștientizare a fenomenului.
‘Din păcate, aceasta este realitatea. În școli există bullying și acest lucru nu trebuie să fie trecut cu vederea. Dacă ești mai gras, dacă provii dintr-o familie mai modestă, dacă ești altfel vei fi discriminat. Copiii transmit cel mai bine și sperăm ca mesajul lor să ajungă la cât mai multe persoane și toți să ne gândim că putem face ceva pentru combaterea bullyingului’, cred părinții Amirei.
Lângă micii actori, pe lângă părinți au fost prezenți și dascălii lor. Învățătoarea Nastica Olaru a venit să-și susțină din sală elevii. Vede în fiecare zi la școală cum bullyingul e tot mai prezent și crede că cei mici trebuie protejați și ghidați printr-un efort comun al adulților din preajma lor.
‘Dintotdeauna acest fenomen a existat, poate în trecut într-o măsură mai mică. Ce se vede este foarte dureros, trăim acest fenomen și vorbesc atât în calitate de părinte cât și în cea de cadru didactic. Nu de puține ori chiar vedem efectele acestuia prin copiii pe care încercăm să-i protejăm în fiecare zi. Este greu, dar nu imposibil’, a explicat învățătoarea.
Un mesaj pentru părinți a venit și de la regizoarea piesei, Mihaela Chiriac, potrivit căreia toți copiii trebuie priviți, ascultați și apreciați.
‘Să-i ascultați, să-i priviți în ochi și să-i iubiți așa cum sunt! V-am spus o poveste adevărată. Tot ce ați auzit a fost scris de copii și pus într-o poveste. Am vrut să duc totul într-o notă mai veselă, dar în textele lor era doar tristețe și aici a fost un mesaj. Un mesaj pe care vrem să-l ducem mai departe’, a subliniat Mihaela Chiriac.
Susținător al ideii acestui spectacol și inițiator al unor proiecte teatrale care implică elevi, directorul Centrului Cultural Vaslui, Lucian Onciu, a remarcat profesionalismul și implicarea micilor artiști.
‘Elevi de gimnaziu și liceu au scris despre experiențe toxice proprii în relația cu școala, cu familia, dar și cu propriile gânduri. O vorbă folosită de psihologi spune că nu e foarte important ce se întâmplă ci cum alegem noi să reacționăm la stimulii din jur. Zbuciumul povestit pe-ndelete de acești copii a determinat gândul că prima idee se cere completată de realizarea unui spectacol de teatru. (…) S-a repetat ca într-un teatru profesionist timp de trei luni, iar asta a dus la ceea ce am trăit noi, cei care am populat până la refuz incinta Centrului Cultural județean Vaslui. Dacă fiecare spectator a plecat cu starea că o vorbă sau o grimasă, nepotrivite, pot strivi sufletește un om, atunci acest proiect și-a atins ținta. Am un gând special pentru cei 35 de actori care au înțeles și acceptat rigorile realizării unui spectacol de teatru adevărat și simt să spun că ei și familiile lor au câștigat ceva ce se obține greu – convingerea că pot. O mențiune care se cere spusă, cei 35 de copii au fost recompensați financiar de Primăria Vaslui, fără ca acest aspect să fi fost cunoscut dinainte. Deși inițial proiectul însemna realizarea unei singure reprezentații se pare că s-au creat premisele unui șir mai lung’, a transmis Lucian Onciu.
Piesa urmează să fie jucată din nou pe scena Centrului Cultural, dar se au în vedere și reprezentații în școli, acolo unde copiii, cei de la poveștile cărora a pornit ideea spectacolului, pot să ducă mai departe mesajul împotriva bullyingului, pot să le deschidă ochii celor care au ales să rănească și mai ales să le întrerupă șirul de speranțe năruite celor care sunt jigniți, loviți, marginalizați și care au șansa să înțeleagă că, așa cum spune piesa ‘În spatele ușilor închise’, nu trebuie să se teamă de umbre, pentru că ele apar doar când există lumină.
Foto: Loredana Ciobanu/AGERPRES
