Ortodoxe
Sf. Sfințit Mc. Metodie, episcopul Patarelor; Sf. Ier. Calist, patriarhul Constantinopolului; Sf. Nicolae Cabasila
Greco-catolice
Sf. ep. m. Metodie al Olimpului
Romano-catolice
Fer. Margareta Ball, văduvă, m.
Sfântul Sfințit Mucenic Metodie este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 20 iunie.
Sfântul Metodie, episcop al Patarei din Licia (Asia Mică), a păstorit bine și cu iubire de Dumnezeu turma sa.
‘În acea vreme, se răspândise eresul lui Origen, care înșela pe mulți. Acel eres văzându-l arhiereul lui Hristos că se întărește, s-a ridicat împotriva lui, ca un păstor ales, și cu cuvintele sale l-a ars pe acela, ca și cu niște foc dumnezeiesc (…)’. (Viețile Sfinților)
‘Drept aceea, vrăjmașul cel nevăzut, nesuferind îndrăzneala și ostenelile lui cele mari pentru Biserica lui Hristos și pentru dreapta credință, a înarmat asupra lui pe vrăjmașii cei văzuți, pe slugile sale, adică pe elinii care se închinau idolilor, îndemnându-i ca prin chinuri să ucidă pe slujitorul lui Dumnezeu, care mai înainte de mucenicie se îmbrăcase cu înfrânarea trupului cea făcătoare de viață’. (Viețile Sfinților)
‘Pentru aceea, s-a împodobit și cu îndoite cununi, fiind apărător viteaz al dreptei credințe. El s-a luptat împotriva eresurilor și înaintea elinilor a mărturisit pe Hristos cu îndrăzneală, până la vărsarea sângelui și la sfârșitul său cel mucenicesc’. (Viețile Sfinților)
Sfântul Metodie a avut sfârșit martiric, în timpul împăratului Aurelian (270-275), tăindu-i-se capul pentru mărturisirea lui Hristos.
* Sfântul Calist I, patriarhul Constantinopolului, s-a nevoit la început în Muntele Athos sub îndrumarea duhovnicească a Sfântului Grigore Sinaitul (prăznuit în 8 august), a cărui viață a și scris-o.
În 1350 a fost ales Patriarh al Constantinopolului, rămânând în funcție sub împărații Ioan Cantacuzino (1341-1355) și Ioan Paleologul (1341-1376). În 1354 s-a retras în liniștea mănăstirii pe care a ridicat-o în cinstea Sfântului Mamas, la Tenedos, iar mai târziu a fost pus din nou în scaunul de patriarh între anii 1355-1363.
Sfântul Patriarh Calist s-a stins din viață în anul 1363 în Serbia, unde se afla ca ambasador al împăratului Ioan Paleologul. Sfântul Calist este cunoscut și ca scriitor duhovnicesc, lucrările sale apărând în Filocalia (volumul 8), împreună cu cele ale bunului său prieten Ignatie din Xanthopoulos.
* Sfântul Nicolae Cabasila s-a născut în jurul anului 1322, din familia Chamaethos, a adoptat însă, mai târziu, numele mamei sale, Cabasila.
A primit învățătura spirituală de la Dorotei Vlates, unul din părinții spirituali renumiți din Tesalonic și ucenic al Sfântului Grigore Palama, și a frecventat cercurile laicilor care practicau ‘Rugaciunea lui Iisus’, sub îndrumarea Sfântului Isidor Buheiras, viitorul Patriarh (1347-1350).
După primirea educației literare și filosofice de la unchiul său, Nil Cabasila, teolog renumit pentru tratatele sale împotriva latinilor, Cabasila a mers să își continue studiile la Școala de Filozofie de la Constantinopol.
Întors la Tesalonic, Cabasila a jucat un rol important în viața politică și socială a orașului, după cum o dovedesc scrierile lui din acea vreme.
Alături de unchiul său a fost un susținător convins al învățăturii ortodoxe în controversa isihasmului. În scrierea ‘Cunoașterea lui Dumnezeu’, Paul Evdochimov relatează la subsolul paginii că Nicolae Cabasila moare călugărit la mănăstirea Osios Lucas din Tesalonic. Despre data morții sale nu se face nici o precizare. Format ca umanist, Sfântul Nicolae Cabasila a fost isihast prin vocație. El a demonstrat că îndumnezeirea și unirea cu Hristos sunt scopurile ultime ale vieții spirituale pentru fiecare creștin, nu doar pentru călugării retrași de lume. (surse: vol. ‘Viețile Sfinților’; https://calendar.patriarhia.ro)
