Ortodoxe
Sf. Mare Mc. și Tămăduitor Pantelimon
Greco-catolice
Sf. m. Pantelimon, doctor fără plată
Romano-catolice
Ss. Pantelimon, medic m.; Natalia și îns., m.
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon este sărbătorit de Biserică în ziua de 27 iulie.
Sfântul Pantelimon s-a născut în cetatea Nicomidiei, din regiunea Bitinia, având tată de neam bun, cinstit și bogat, cu numele Evstroghie. Tatăl său era cu credința păgân, iar mama sa, Euvula, era creștină.
”Născând ea acest prunc, despre care ne este cuvântul, l-a numit pe el Pantoleon, care se tâlcuiește ‘cu totul leu’, ca cel ce avea să fie cu bărbăția asemenea cu leul, însă mai pe urmă a fost numit Pantelimon, adică ‘întru tot milostiv’, pentru că tuturor s-a arătat că este milostiv. El tămăduia pe cei bolnavi fără de plată, iar pe cei săraci îi miluia, împărțind averile părintești celor ce aveau trebuință”. (Viețile Sfinților)
”Fiind el însă copil, maica sa îl creștea în credința creștină, învățându-l să cunoască pe Unul și adevăratul Dumnezeu, Care este în ceruri, pe Domnul nostru Iisus Hristos”. (Viețile Sfinților)
Fiind școlit potrivit cerințelor vremii, ”tatăl său l-a dat la meșteșugul doctoricesc, la un oarecare Eufrosin, doctor renumit, ca să se deprindă cu acel meșteșug”. (Viețile Sfinților)
Tânărul Pantoleon a fost botezat de preotul Ermolae, iar numele pe care l-a primit la botez, Pantelimon, a fost ilustrat în cel mai deplin mod de viața sa, dăruindu-se celor în suferință, tămăduind deopotrivă trupurile și sufletele, cu iscusința medicului, dar și cu puterea credinței.
”El era doctor nu numai de răni, ci și de sărăciile omenești, căci toți primeau de la dânsul milostenie îndestulată și, cu îndurările lui, săracii se îmbogățeau. Lui îi ajuta darul lui Dumnezeu ca doctorie, căci i se dăduse de sus darul tămăduirilor. Și nu tămăduia toate bolile, atât cu doctoriile cele cumpărate, pe cât cu chemarea numelui lui Iisus Hristos. Atunci el s-a arătat că nu mai este Pantoleon, ci Pantelimon, adică ‘întru tot milostiv’, prin numire și cu lucrul, arătând la toți mila, nelăsând pe nimeni să plece de la dânsul nemângâiat”. (Viețile Sfinților)
Pentru tămăduirile pe care le aducea bolnavilor fără să primească plată și chemând numele Mântuitorului Hristos, a fost denunțat de medicii din cetate, fiind adus la judecată, în vremea persecuției împotriva creștinilor, declanșate de împăratul Dioclețian (284-305). A fost supus unor chinuri cumplite și, în cele din urmă, omorât prin tăierea capului.
Sfântul Pantelimon, dintre multele chinuri pe care le-a pătimit, a fost aruncat și la fiare sălbatice pentru a fi sfâșiat, dar ele și-au închis gurile și s-au făcut blânde, alergând la sfânt, iar el le mângâia pe cap. Și fiecare fiară se sârguia să fie sub mâna sfântului, una pe alta împingându-se.
Cei care vedeau minunea se mirau și strigau cu glas mare: ”Mare este Dumnezeul creștinilor! Slobod să fie nevinovatul și dreptul tânăr”.
”Atunci împăratul, umplându-se de mânie, a pornit ostașii cu săbiile scoase împotriva celor ce slăveau pe Mântuitorul Hristos și, ucigând pe mulți din popor, din cei ce au crezut în Dumnezeu, a poruncit să ucidă și toate fiarele. Mucenicul, văzând acest lucru, a strigat zicând: ‘Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, că nu numai oamenii, dar și fiarele mor pentru Tine!’ Împăratul a plecat de la priveliște, scârbindu-se și mâniindu-se, iar pe mucenic l-a aruncat iar în temniță”. (Viețile Sfinților)
Sfântului Pantelimon i-a fost tăiat capul după ce a fost legat de un măslin, iar prin tăiere din rană a curs lapte în loc de sânge și măslinul s-a umplut de rod de la poale până la vârf. Era ziua de 27 iulie a anului 305. Multe minuni s-au săvârșit apoi la moaștele Sfântului Pantelimon, răspândite în toată lumea creștină.
Capul Sfântului se află astăzi la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos, iar alte părți din moaștele sale se găsesc la Mănăstirea athonită Grigoriu. Brațul drept al Sfântului a fost adus de la Athos, la 23 septembrie 1750, de către domnitorul Grigorie II Ghica și așezat spre închinare în Biserica spitalului Sfântul Pantelimon, ctitorit de el la marginea orașului București. În anul 1960 racla cu moaștele Sfântului a fost strămutată la Biserica Sfântul Nicolae din orașul Pantelimon, unde se află și astăzi.
Alte părți din moaștele Sfântului se găsesc la Catedrala Arhiepiscopală Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Constanța, la Mănăstirea Sfinții Voievozi din Slobozia, la Mănăstirea Plumbuita din București și în alte sfinte locașuri din țară. Pentru rugăciunile Marelui Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin. (surse: vol. Viețile Sfinților; https://calendar.patriarhia.ro)
