Ortodoxe
Sf. Cuv. Mc. Anastasia Romana; Sf. Cuv. Avramie și Maria, nepoata sa
Greco-catolice
Sf. cuv. m. Anastasia Romana; Sf. cuv. Avramie
Romano-catolice
Ss. Narcis, patriarh de Ierusalim; Felician, m.
Sfânta Cuvioasă Mucenică Anastasia Romana este pomenită în calendarul creștin ortodox în ziua de 29 octombrie.
Sfânta Anastasia era din Roma și a trăit în vremea împăraților romani Deciu (249-251) și Valerian (253-260). Tânără fiind, slujea lui Hristos într-o comunitate monastică condusă de o bătrână pe nume Sofia.
Mănăstirea se afla într-un loc deosebit și neștiut, având câteva călugărițe îmbunătățite, între care era și egumena Sofia.
Sfânta Anastasia a fost denunțată de necredincioși înaintea prefectului Romei că refuză să aducă jertfe zeilor păgâni și că se închină ‘Celui răstignit’.
‘Mergând aceia la necuratul ighemon, i-au spus despre Anastasia că este o fecioară cum nu se află alta mai frumoasă în toată Roma. Apoi i-au mai spus că își petrece viața într-un loc deosebit, la niște femei sărace, care viețuiesc fără de bărbați și nevoind să se căsătorească, batjocorind viața păgânilor, crezând în Cel răstignit și râzând de zeii lor’. (Viețile Sfinților)
Adusă la judecată, în fața demnitarului a refuzat să-și lepede credința, îndemnată fiind de acesta cu făgăduința unei vieți prospere.
‘Oare nu este bine să te închini zeilor noștri cei fără de moarte, să-ți iei un bărbat cinstit, frumos și de neam bun, să te mângâi cu bucurii și să te veselești cu fiii, să viețuiești în cinste și în slavă, între oamenii cei buni și să ai multe averi, aur și argint, și să nu-ți pierzi în cea mai mare trudă și sărăcie viața cea dată de zei, spre bună petrecere? Deci, te sfătuiesc pe tine, apropie-te și te închină zeilor și îndată vei avea bărbat de neam mare și cinstit, slăvit și bogat, care va fi înaintea scaunului împărătesc cu multă laudă și cu care și tu asemenea vei fi în mare cinste și te vei îndulci de toate bunătățile, în toate zilele vieții tale’, îi spunea el.
‘Nu mă vei înșela precum a înșelat șarpele pe Eva, nici îmi vei îndulci chinuirea cea amară a voastră’, a răspuns fecioara.
Când prefectul a ordonat să-i fie hainele rupte să o rușineze pe ea, Sfânta a spus: ‘Nebunule, nerușinatule și de toată necurăția plin, aceasta nu este rușinea mea, ci a ta. Știe Domnul meu că niciodată soarele n-a văzut goliciunea mea, iar tu, punându-mă astfel în fața poporului, să știi că mai mult te-ai făcut de rușine pe tine, decât pe mine. Pentru că pe mine de rușinea aceasta mă va acoperi Mirele meu cu veșmântul slavei, iar pe tine te va acoperi în veci rușinea feței tale. Acum tot omul cu minte va zice: de n-ar fi fost ighemonul fără rușine și plin de pofte nelegiuite, n-ar fi dezgolit în fața tuturor trupul cel feciorelnic’. (Viețile Sfinților)
Sfânta Anastasia a fost mult chinuită, iar în cele din urmă a fost ucisă prin tăierea capului.
Astăzi mare parte din moaștele sale se află la Mănăstirea Grigoriu din Muntele Athos, dar părticele din moaștele ei se mai află și în țara noastră, la Mănăstirea Șinca Nouă (Brașov) și în alte sfinte locașuri. (surse: vol. ‘Viețile Sfinților’; https://calendar.patriarhia.ro)
