Ortodoxe
Soborul Sf. 12 Apostoli; Sf. Ier. Ghelasie de la Râmeț
Greco-catolice
Serbarea celor 12 Sf. Apostoli
Romano-catolice
Primii Sfinți Martiri din Roma
Soborul Sfinților 12 Apostoli este prăznuit de Biserică în ziua de 30 iunie.
‘Grupul celor 12 apostoli reprezintă, fără îndoială, cea mai importantă instituție creată de Iisus ca Învățător, pentru transmiterea și aplicarea operei Sale. Constituit la începutul misiunii Sale în Gallieea, acest grup a primit o harismă specială pentru funcția unică ce i s-a încredințat, în planul Bisericii. Cei 12 apostoli devin în acest fel ‘împreună-lucrători’ cu Dumnezeu la ‘zidirea lui Dumnezeu’, Biserica, pe temelia care este Iisus Hristos’. (sursa: Dicționarul de Teologie Ortodoxă, 1994)
Cei 12 Sfinți Apostoli sunt: Petru, Andrei, Iacob și Ioan (fiii lui Zevedeu), Filip, Bartolomeu, Toma, Matei, Iacob al lui Alfeu, Iuda Tadeul, Simon Zilotul și Matia.
Petru, fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei. Numele său de iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatra). După pescuirea minunată de pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni. Andrei, fratele lui Simon Petru, este numit cel dintâi chemat.
Iacob a fost fiul lui Zevedeu și fratele Sfântului Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu. Împreună cu fratele său, lăsându-și corabia, pe tatăl său și mreaja sa, a mers după Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiască. Ioan, fiul lui Zevedei și al Salomiei, a fost chemat de Hristos de la mrejile pescărești la propovăduirea Evangheliei. La primirea sa, Ioan a fost numit de Hristos Domnul fiu al tunetului, căci ca tunetul avea să se audă în toată lumea și tot pământul să umple.
Filip este cel de-al treilea Apostol chemat la misiune de către Mântuitorul Iisus Hristos. Bartolomeu era de neam din Galaad. El a propovăduit Evanghelia mai întâi în Siria și în Asia de sus, India, apoi în Armenia cea Mare și în Alvan, cetatea Armeniei.
Toma, care se numește Geamăn, era din Paneada, cetatea Galileii. Iar când Domnul nostru Iisus Hristos era pe pământ cu oamenii și umbla prin cetăți și sate învățând popoarele și tămăduind toate suferințele, atunci Toma, auzind propovăduirea Lui și văzându-I minunile, s-a apropiat de El și s-a învrednicit a fi rânduit în ceata celor doisprezece apostoli, cu care a urmat Domnului până la mântuitoarele Lui patimi.
Înainte de a ajunge Apostol, Matei a fost vameș și se numea Levi. Era originar din Capernaum și potrivit Tradiției este autorul primei Evanghelii. Iacob al lui Alfeu a fost fratele lui Matei, iar tatăl lor se numea Alfeu.
Iuda Tadeul a fost unul dintre cei 12 apostoli și a predicat Evanghelia în Iudeea, Samaria, Idumeea, Siria, Mesopotamia și Libia.
Simon Zilotul este numit și Natanael. Acesta și-a lăsat casa, părinții și mireasa pentru Mirele cel ceresc. El a propovăduit în Mauritania, Africa și Britania, unde și-a dat și sufletul său, fiind răstignit și îngropat.
Matia s-a numărat în rândul Sfinților Apostoli în locul lui Iuda vânzătorul și a propovăduit pe Hristos în Etiopia cea mai din afară.
Sfinții Apostoli au fost martori direcți ai evenimentelor care constituie revelația și istoria mântuirii, Iisus Hristos împlinind iconomia mântuirii odată pentru totdeauna.
Lor li s-a adăugat mai târziu Sfântul și Marele Apostol Pavel.
* Sfântul Ghelasie a fost arhiepiscop și păstor sufletesc al credincioșilor din centrul Transilvaniei și din Munții Apuseni în secolele XIV-XV, retrăgându-se la bătrânețe în mănăstirea de metanie, Râmeț.
S-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeț din Munții Apuseni și, apoi, ca egumen al Mănăstirii Râmeț din județul Alba, având o viață duhovnicească îmbunătățită și învrednicindu-se încă din tinerețe cu darul facerii de minuni.
În tradiția locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga și postea, săvârșind sfintele slujbe cu mare osârdie și frică de Dumnezeu. În toată săptămâna, Cuviosul Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine.
Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea făcea priveghere și săvârșea Sfânta Liturghie. Numai sâmbăta și duminica mânca împreună cu călugării la trapeza mănăstiri.
Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare părinte duhovnicesc al sihaștrilor din Munții Râmeț, precum și al sătenilor din Țara Moților.
Odată, urcând Sfântul Ghelasie în poiană cu asinul său la adunat fân, și-a cunoscut dinainte sfârșitul. Deci, rugându-se mult, și-a chemat ucenicii, poruncindu-le să trăiască în desăvârșită dragoste, să iubească Biserica și să fugă de beție, desfrâu și de tot păcatul. Apoi, sărutându-i pe toți, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos.
A fost îngropat lângă zidul bisericii și mulți bolnavi se vindecau la mormântul lui.
În anii din urmă, s-au descoperit în chip minunat, în jurul mănăstirii, bucăți din sfintele sale moaște, prin care se fac nenumărate minuni în rândul credincioșilor veniți la mănăstire. (surse: vol. Viețile Sfinților; Dicționarul de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, 1994, https://calendar.patriarhia.ro)
