La sfârșitul secolului al XVIII-lea, noua federație americană avea nevoie atât de o capitală federală permanentă, cât și de o reședință oficială pentru președinte, care să reflecte importanța funcției și prestigiul noii națiuni. George Washington, primul președinte al Statelor Unite, a avut un rol esențial în alegerea amplasamentului viitoarei capitale federale și al reședinței prezidențiale care avea să devină Casa Albă.
Locația viitoarei capitale a fost stabilită în urma unor negocieri politice îndelungate între statele nordice și sudice, în contextul creării unui ‘district federal’. Prin Legea Reședinței (Residence Act) din 1790, Congresul a decis înființarea unei capitale permanente pe malul râului Potomac și i-a acordat președintelui George Washington autoritatea de a selecta amplasamentul exact, potrivit Library of Congress și Britannica.
Legea prevedea ca până în anul 1800 guvernul federal să se mute din Philadelphia în noua capitală, construită de la zero ca district federal, conform U.S. Senate Historical Office.
George Washington a ales zona situată între statele Maryland și Virginia, considerând că poziția geografică favoriza dezvoltarea unei capitale majore și unificarea economică a noii națiuni. Teritoriul de 100 de mile pătrate a fost denumit District of Columbia. Numele ‘Columbia’, derivat din numele lui Cristofor Columb, era folosit în epocă drept simbol poetic al Statelor Unite, iar orașul federal a fost numit Washington în onoarea președintelui aflat în funcție, încă din timpul vieții sale.
Planificarea orașului a fost încredințată arhitectului francez Pierre Charles L’Enfant, care a conceput un plan urban monumental pentru noua capitală, după cum consemnează National Park Service.
În 1791, Washington a aprobat amplasamentul reședinței prezidențiale. Construcția edificiului ce avea să poarte numele de Casa Albă a început în 1792, după planurile arhitectului irlandez James Hoban, însă George Washington nu a locuit niciodată acolo. Clădirea a fost finalizată și ocupată ulterior de John Adams, în anul 1800, după cum atestă White House Historical Association. În timpul războiului din 1812, britanicii au dat foc construcției, iar James Hoban a fost desemnat să o reconstruiască, arată datele publicate pe site-ul Casei Albe.
Al treilea președinte al SUA, Thomas Jefferson, a locuit în Casa Albă – numită pe atunci Conacul Executiv sau Casa Prezidențială – pe parcursul celor două mandate ale sale de președinte, din 1801 până în 1809. Jefferson a adus contribuții semnificative la clădire, atât din punct de vedere al construcției, cât și din punct de vedere cultural. În colaborare cu arhitectul Benjamin Henry Latrobe, Jefferson a adăugat colonadele joase pe aripile de est și de vest pentru a ascunde grajdurile și spațiile de depozitare. A instalat o ‘ghețărie’ pentru păstrarea alimentelor la rece și a transformat faimosul capăt sudic al Camerei de Est, neterminată, în birou și dormitor pentru secretara sa personală, Meriwether Lewis.
James Monroe, al cincilea președinte al SUA, s-a mutat la reședință în 1817, iar în timpul administrației sale a fost construit Porticul de Sud.
În 1829, Andrew Jackson a supervizat construirea Porticulului de Nord. Diverse propuneri au fost înaintate la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a extinde semnificativ reședința prezidențială sau pentru a construi o reședință complet nouă, dar aceste planuri nu au fost niciodată realizate.
În 1902, președintele Theodore Roosevelt a început o renovare majoră a reședinței, mutând între altele birourile președintelui de la etajul al doilea al reședinței în clădirea temporară a birourilor executive, recent construită (cunoscută acum sub numele de Aripa de Vest). Renovarea în stilul lui Roosevelt a fost planificată și realizată de celebra firmă de arhitectură din New York McKim, Mead and White.
Succesorul lui Roosevelt, președintele William Howard Taft, a construit Biroul Oval într-o aripă de birouri extinsă.
La mai puțin de cincizeci de ani de la renovarea în stilul lui Roosevelt, Casa Albă prezenta deja semne de degradare structurală serioasă.
Președintele Harry S. Truman a început o renovare a clădirii, în care totul, cu excepția pereților exteriori, a fost demontat. Reconstrucția a fost supravegheată de arhitectul Lorenzo Winslow, iar în 1952, familia Truman s-a mutat înapoi în Casa Albă.
De 150 de ani, președinții, administrațiile și personalul Casei Albe își doresc un spațiu de evenimente de mari dimensiuni, care să poată găzdui un număr mult mai mare de invitați decât cel permis în prezent. Potrivit site-ului Casei Albe, președintele Donald J. Trump și-a exprimat angajamentul de a rezolva această problemă în numele viitoarelor administrații și al poporului american. Proiectul a demarat în septembrie 2025 și se preconizează că va fi finalizat cu mult înainte de încheierea mandatului președintelui Trump.
Sala de bal a Casei Albe va fi separată în mod semnificativ de clădirea principală, dar, în același timp, tema și stilul arhitectural al acesteia vor fi aproape identice. Locul unde va fi amplasată noua sală de bal este cel ocupat în prezent de Aripa de Est, o clădire mică, care a suferit modificări majore și a fost reconstruită de mai multe ori. Aripa de Est a fost construită în 1902 și a fost renovată și modificată de numeroase ori, un al doilea etaj fiind adăugat în 1942.
Fiecare președinte de la John Adams încoace a ocupat Casa Albă, iar istoria acestei clădiri se extinde mult dincolo de construcția zidurilor sale. De la camerele de la parter, inițial destinate serviciilor, până la camerele de la etajul de stat, unde nenumărați lideri și demnitari au fost primiți, Casa Albă este atât reședința președintelui Statelor Unite și a familiei sale, cât și un muzeu viu al istoriei americane.
Câteva date inedite
* Costul total al construirii Casei Albe originale a fost de 232.372 de dolari. Aceasta înseamnă aproximativ 4,38 de milioane de dolari la cursul zilelor noastre, potrivit unui calculator de conversie istorică a valorii banilor.
* În diferite momente ale istoriei, Casa Albă a fost cunoscută sub numele de ‘Palatul Președintelui’, ‘Casa Președintelui’ și ‘Conacul Executiv’. Președintele Theodore Roosevelt a dat oficial Casei Albe numele actual în 1901.
* Foarte puțin a mai rămas din Casa Albă originală. Britanicii au incendiat clădirea originală în 1814, după ce forțele americane au dat foc parlamentului canadian. Faimoasa pictură a lui George Washington realizată de Gilbert Stuart a fost salvată, iar unii pereți exteriori din piatră au supraviețuit incendiului. Paul Jennings, un sclav care a fost martor la incident, a scris mai târziu că grădinarul Casei Albe și administratorul președintelui au salvat pictura lui Stuart.
* La 10 ianuarie 1917, în timpul președinției lui Woodrow Wilson, un grup de femei a început să protesteze în fața porților Casei Albe. Grupul reprezenta Partidul Național al Femeilor și participantele au refuzat să plece de acolo până când femeilor nu li se acorda dreptul de vot. Au stat în fața Casei Albe timp de șapte ore și jumătate pe zi, șase zile pe săptămână, timp de doi ani și jumătate, și au devenit cunoscute sub numele de ‘Santinelele Tăcute’. În acest timp, au fost hărțuite, maltratate, arestate și chiar bătute în mod repetat – și totuși au rămas acolo, până pe 4 iunie 1919, când a fost adoptat cel de-al 19-lea Amendament, care prevedea acordarea dreptului de vot femeilor. A durat mai mult de un an pentru ca statele să ratifice amendamentul pentru a fi pus în practică.
* Președinți, prime doamne, membri ai personalului și oaspeți au relatat că au văzut… fantome la pândă în camerele clădirii istorice. Fantoma lui Abigail Adams a fost văzută în Camera de Est, unde obișnuia să-și atârne rufele, iar Prima Doamnă Mary Todd Lincoln le-a spus prietenilor că l-a auzit pe Andrew Jackson, furios și învins, pășind apăsat și înjurând pe numeroasele holuri ale clădirii. Desigur, cea mai notabilă ‘fantomă’ este cea a președintelui Abraham Lincoln. Primele doamne ale președinților Coolidge, Johnson și Roosevelt au raportat apariții ale acesteia, iar prim-ministrul britanic Winston Churchill a relatat că a văzut fantoma lui Lincoln în timp ce se afla în vizită la Casa Albă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
* Harry S. Truman a numit-o o ‘închisoare plină de farmec’, în timp ce Gerald R. Ford a numit-o ‘cea mai bună locuință pe care am văzut-o vreodată’. Ronald Reagan, potrivit soției sale, Nancy, a spus că era ‘un hotel de opt stele’. Deși este relativ modestă în comparație cu conacele întinse ale zilelor noastre, Casa Albă a fost cea mai mare reședință din țară până după Războiul Civil American (1861 – 1865). Construcția are 132 de camere, 35 de băi și 6 niveluri. Există, de asemenea, 412 uși, 147 de ferestre, 28 de șeminee, 8 scări și 3 lifturi. Suprafața clădirii este de aproximativ 5.100 de metri pătrați, iar Casa Albă este înconjurată de un domeniu de circa șapte hectare. Cu cinci bucătari angajați cu normă întreagă, bucătăria Casei Albe poate servi cina pentru până la 140 de oaspeți și aperitive pentru peste 1.000. Pentru recreere, Casa Albă are o varietate de facilități la dispoziția rezidenților săi, între care un teren de tenis, o pistă de jogging, o piscină, un cinematograf și o pistă de bowling.
* La fel ca orice altă locuință istorică, Casa Albă necesită întreținere continuă pentru a-și păstra aspectul proaspăt. Însă, spre deosebire de majoritatea altor case, Casa Albă necesită 570 de galoane (aproximativ 3 tone) de vopsea albă pentru a acoperi exteriorul. Când Casa Albă a fost renovată la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, peste 30 de straturi de vopsea au fost îndepărtate de pe pereții exteriori! O revopsire completă are loc acum la fiecare patru până la șase ani, cu retușuri și curățări efectuate cu regularitate.
* Mulți președinți au locuit în Casa Albă cu animale de companie ‘standard’, cum ar fi câini și pisici, dar alții au primit cu brațele deschise animale mult mai potrivite… la fermă sau de-a dreptul exotice. Președintele John F. Kennedy și Jacqueline Kennedy au avut o mulțime de animale, între care păsări, hamsteri, un iepure, câini, pisici, cai și ponei. Exploratorul Zebulon Pike i-a dăruit lui Thomas Jefferson doi pui de urs grizzly care au fost ținuți într-o cușcă pe peluza Casei Albe pentru o perioadă scurtă de timp, iar Prima Doamnă Grace Coolidge a avut un raton de companie, Rebecca, pe care îl plimba în lesă. Pentru a nu fi mai prejos, William Henry Harrison a ținut un ied și-o vacă, iar Grover Cleveland a ținut și găini pe proprietatea Casei Albe, în afară de o întreagă menajerie de căței, ponei și pești.
* În 2010, muncitorii din construcții au început să sape o groapă uriașă în dreptul Aripii de Vest. A fost practic un proiect învăluit în secret, fiind protejat vederii cu un gard înalt de culoare verde. Doi ani mai târziu, gardul a fost dărâmat, suprafața a fost repavată și părea că nimic nu se schimbase – oare? Oficial se spunea că se lucra la înlocuirea utilităților îmbătrânite ale Aripii de Vest, dar numeroasele camioane pline cu beton și grinzi de mare tonaj au stârnit suspiciuni atât în rândul adepților teoriilor conspirației, cât și al cetățenilor curioși: fusese oare înființat un centru de comandă secret subteran?
* În vremurile moderne, tranziția puterii între președintele în exercițiu și cel ales s-a desfășurat în mare parte fără probleme și în mod demn, dar plecările câtorva foști președinți au fost cu totul altfel. Tranziția de la președintele Herbert Hoover la președintele Franklin D. Roosevelt din 1932 a fost deosebit de rece, la fel ca și tranziția mai recentă dintre Joe Biden și Donald Trump. Alte administrații aflate la final de mandat au recurs la gesturi deloc cavalerești. De exemplu, înainte ca George W. Bush să preia conducerea în 2001, angajații lui Clinton ar fi provocat daune de peste 10.000 de dolari Casei Albe prin scoaterea tastelor w de la între 30 și 60 de tastaturi de computer, apoi prin lipirea tastelor de pereți cu bandă adezivă. Se pare că angajații au furat și clanțe de uși, firme de birou și un sigiliu prezidențial, au mânjit sertarele birourilor cu o pastă lipicioasă și chiar au smuls cabluri telefonice de pe pereți, potrivit U.S. Government Accountability Office (GAO), agenție independentă și nepartizană din ramura legislativă a guvernului SUA, care auditează modul în care sunt cheltuiți banii contribuabililor.
* Când un fost președinte părăsește Casa Albă, de obicei își ia și angajații cu el, lăsându-l pe președintele ales să umple golul. Cu mii de posturi cu normă întreagă de ocupat, aceasta nu este o sarcină ușoară – și asta fără a-i lua în considerare pe cei care lucrează pentru Casa Albă cu jumătate de normă sau care sunt angajați de ramura executivă, dar au birourile în afara Casei Albe. Numai Biroul Casei Albe are în mod tradițional aproximativ 500 de angajați; Biroul Vicepreședintelui are aproape 100. Grupul este completat de cei peste 1.000 de angajați care lucrează în Biroul Executiv al Președintelui și ca parte a celor 15 departamente ale Cabinetului.
* Unul dintre cele mai notabile mistere din jurul Casei Albe este dispariția pietrei de temelie originale. Potrivit Asociației Istorice a Casei Albe, după ce piatra de temelie a fost pusă în 1792, aceasta a dispărut, împreună cu placa de alamă inscripționată. O teorie este că a fost distrusă în timpul atacului britanic din 1814. Francmasonii, care au construit clădirea, au negat că ar fi luat-o ei, iar numeroși președinți, între care Roosevelt și Truman, au încercat să o localizeze, fără succes. O altă teorie este că piatra de temelie este ascunsă între două ziduri de piatră din Grădina Trandafirilor, dar aceasta nu a fost niciodată găsită.
* Un alt oraș și-a construit propria versiune a Casei Albe, potrivit site-ului Constitutional Center. Philadelphia nu era încântată de faptul că noul oraș Washington găzduia reședința executivă a președintelui. În anii 1790, orașul și-a construit propriul palat prezidențial ca o modalitate de a-l tenta pe George Washington și pe alții să rămână în Philadelphia, care era capitala interimară. Washington a refuzat să folosească ‘palatul’ și stătea oriunde altundeva în Philadelphia, numai acolo nu.
* Vă puteți cumpăra propria Casă Albă pentru ‘doar’ 5 milioane de dolari. Poate părea o sumă mare, dar este o afacere excelentă, dacă ținem cont de faptul că adevărata Casă Albă valorează aproximativ 110 milioane de dolari (sau chiar 286 de milioane de dolari, conform unei alte estimări). Replica reședinței oficiale a președinților americani se află în McLean, în statul Virginia, și are o suprafață de 1.300 de metri pătrați, comparativ cu cei circa 5.100 de metri pătrați pentru adevărata Casă Albă. Are în schimb un Birou Oval de aceleași dimensiuni precum cel original și o replică a dormitorului lui Lincoln. Proprietarii inițiali au folosit planuri de la adevărata Casă Albă pentru a construi clădirea de la zero.
