Ofițer, om de stat și Părinte Fondator, George Washington a fost ales primul președinte al Statelor Unite, funcție pe care a deținut-o între 1789 și 1797. Cunoscut universal drept ‘Părintele Țării Sale’, Washington a fost comandantul Armatei Continentale în timpul Războiului de Independență American, conducând forțele patriotice către victoria asupra Marii Britanii, puterea colonială dominantă a vremii, și, mai târziu, a prezidat Convenția Constituțională din 1787 care a redactat Constituția SUA.
Primii ani
George Washington s-a născut la 22 februarie 1732, în colonia Virginia, condusă de britanici. Despre copilăria lui George Washington, primul din cei șase copii ai cuplului Augustine Washington și Mary Ball, se știu puține lucruri, iar aceasta rămâne partea din viața sa care a fost cel mai puțin înțeleasă, potrivit site-ului George Washington’s Mount Vernon. Tatăl său mai avea patru copii dintr-o căsătorie anterioară, între care Lawrence, fratele vitreg mai mare de care George Washington era foarte apropiat.
O serie de pierderi personale au schimbat cursul vieții lui George. Tatăl său, care era proprietar de plantație, a murit când George avea 11 ani, punând capăt oricăror speranțe pentru fiul său de a urma studii superioare. În schimb, Washington și-a petrecut mulți ani de formare sub tutela lui Lawrence. De asemenea, a învățat știința topografiei și a început o nouă carieră cu ajutorul vecinilor săi, bogata și puternica familie Fairfax. Moartea lui Lawrence, în 1752, a schimbat din nou planurile lui George, care a preluat administrarea proprietății Mount Vernon, o plantație din nordul Virginiei, de la văduva lui Lawrence și și-a lansat totodată cariera militară, la fel cum făcuse și Lawrence.
A învățat normele morale, manierele și cunoștințele necesare unui gentleman din Virginia secolului al XVIII-lea. A urmărit două interese interconectate: artele militare și expansiunea spre vest. Washington a fost educat în materii de bază, între care cititul, scrisul și matematica, dar nu a mers la facultate.
Pe când avea în jur de 20 de ani, a luptat ca soldat în Războiul Franco-Indian, conflictul dintre Marea Britanie și Franța pentru teritoriul Văii Râului Ohio. După război, Washington s-a întors în Virginia.
Din 1759 până la izbucnirea Revoluției Americane, Washington și-a administrat pământurile din jurul Mount Vernon.
Ca proprietar de plantație din Virginia, Washington a acceptat sclavia fără nicio îngrijorare aparentă. Dar, după Războiul de Independență, a început să se simtă împovărat de implicarea sa personală în sclavie și neliniștit de efectul sclaviei asupra națiunii.
Locuitorii Virginiei l-au ales pe Washington în legislativul colonial, sau guvernul, când acesta avea 26 de ani. La scurt timp după aceea, s-a căsătorit cu Martha Dandridge Custis, o văduvă bogată cu doi copii mici, cu care a avut o căsnicie fericită. S-au stabilit la Mount Vernon, casa familiei pe care Washington o moștenise. Dar, la fel ca și ceilalți proprietari de plantații, Washington s-a simțit exploatat de negustorii britanici și încorsetat de reglementările britanice. Pe măsură ce conflictul cu țara mamă s-a acutizat, și-a exprimat moderat, dar ferm, rezistența față de restricții.
Erou al Războiului de Independență American
Ca oficial guvernamental, Washington s-a pronunțat împotriva legilor nedrepte, cum ar fi taxele mari, în timpul stăpânirii Marii Britanii. În 1774 și 1775, a fost unul dintre reprezentanții Virginiei la Primul și al Doilea Congres Continental, un grup de reprezentanți ai celor 13 colonii care aveau să devină în cele din urmă Statele Unite ale Americii. Al Doilea Congres l-a ajutat pe viitorul al treilea președinte, Thomas Jefferson, să scrie Declarația de Independență în iulie 1776, proclamând că cele 13 colonii erau acum state independente, care nu mai erau sub stăpânire britanică. A fost constituită o armată pentru a se opune britanicilor, iar Washington a fost ales să o conducă.
Timp de cinci ani, Washington a fost comandantul armatei în timp ce Războiul de Independență American împotriva forțelor britanice făcea ravagii. Și-a dat seama devreme că cea mai bună strategie era să-i hărțuiască pe britanici. Britanicii s-au predat în cele din urmă în 1781 la Yorktown, în Virginia. Washington era acum un erou, văzut ca o persoană importantă care a ajutat coloniile să obțină în sfârșit independența față de Marea Britanie. După război, Washington s-a retras din armată și s-a întors la viața privată.
Succesul său în calitate de comandant a derivat din trei factori. În primul rând, el nu a contestat niciodată autoritatea civilă. Noua națiune avea o neîncredere profundă în puterea militară, iar supunerea sa deliberată față de autoritatea civilă l-a menținut la comandă. În al doilea rând, soldații și ofițerii îl adorau. Devotamentul soldaților față de comandantul lor era atât de evident încât unii congresmeni spuneau că aceea nu era Armata Continentală, ci armata lui George Washington. În al treilea rând, a înțeles că, dacă armata supraviețuia, la fel avea să supraviețuiască și cauza independenței. Nu trebuia să învingă armata britanică, trebuia doar să evite distrugerea completă.
Calea către președinție
După încheierea războiului, fostele colonii au funcționat în conformitate cu Articolele Confederației, un document care acorda cea mai mare parte a puterii statelor. De exemplu, fiecare stat emitea propria monedă. Nu exista un lider național. Statele individuale nu se susțineau reciproc ca o singură țară, iar noua națiune părea să fie în dificultate.
În 1787, reprezentanții statelor s-au întâlnit la Philadelphia, în Pennsylvania, la Convenția Constituțională, pentru a rezolva aceste probleme. Acolo, delegații au scris Constituția Statelor Unite. Acest document a creat un guvern federal puternic: două camere legislative, un sistem judiciar federal și un președinte. Acea Constituție este până în zilele noastre piatra de temelie a guvernării Statelor Unite ale Americii.
Pe baza instrucțiunilor Constituției, statele și-au desemnat reprezentanți pentru a alege un președinte. Washington a câștigat votul în unanimitate, devenind primul președinte al Statelor Unite. John Adams a primit al doilea cel mai mare număr de voturi și a devenit vicepreședinte.
La 30 aprilie 1789, George Washington a depus jurământul ca primul președinte al Statelor Unite din balconul clădirii Federal Hall de pe Wall Street, în New York. ‘Fiind vorba despre o premieră în toate, în situația noastră, aceasta va servi la stabilirea unui precedent; îmi doresc cu ardoare ca aceste precedente să fie bazate pe principii adevărate’, i-a scris Washington lui James Madison, om de stat, diplomat și Părinte Fondator american, care avea să devină cel de-al patrulea președinte al Statelor Unite între 1809 și 1817.
Crearea tradițiilor
În calitate de prim președinte al națiunii, Washington a fost un exemplu pentru alți președinți. A elaborat modul în care națiunea va negocia tratatele cu alte țări. A decis modul în care președintele va selecta și va primi sfaturi de la membrii cabinetului. De asemenea, a stabilit practica de a ține cu regularitate un discurs despre Starea Uniunii, o actualizare anuală a situației țării. A numit judecători federali și a înființat servicii guvernamentale de bază, cum ar fi băncile. Ca președinte, a depus eforturi considerabile pentru a ține noua țară departe de războaie cu nativii americani și națiunile europene.
În calitate de prim președinte, Washington a creat literalmente funcția de la zero, ceea ce a fost o realizare care nu poate fi supraestimată, deoarece fiecare decizie putea deveni un eșec major. În schimb, Washington a stabilit un model de reținere, prestigiu în funcție și serviciu public. Ca președinte, Washington a supravegheat, de asemenea, înființarea sistemului financiar, restabilirea creditului națiunii, extinderea teritoriului SUA (adesea în detrimentul nativilor americani), negocierea tratatelor economice cu imperiile europene și prioritatea autorității executive asupra afacerilor diplomatice și interne.
Washington a stabilit nenumărate precedente, între care crearea cabinetului, privilegiul executiv și retragerea după două mandate.
În timpul mandatului său de președinte, orașul New York a fost capitala temporară a națiunii; apoi Philadelphia, în statul Pennsylvania. Deși Washington a contribuit la planificarea unei capitale naționale permanente, președinția sa s-a încheiat înainte ca guvernul federal să se mute în orașul numit ulterior în onoarea sa: Washington, District Columbia (D.C.).
Tot el a ales, în 1791, locul unde Casa Albă, reședința oficială a președinților americani, a fost în cele din urmă construită, însă președintele Washington, al cărui mandat s-a încheiat în 1797, nu a locuit niciodată acolo. Când a murit, în 1799, lucrările de construcție erau încă în desfășurare.
O moștenire durabilă
După ce a avut două mandate consecutive ca președinte, Washington s-a retras la Mount Vernon în 1797.
Pe 19 septembrie 1796, Washington și-a publicat discursul de rămas bun, anunțându-și retragerea într-un ziar din Philadelphia. El i-a avertizat pe americani să se unească și să respingă încercările partizane sau străine de a-i diviza, avertismente care își păstrează relevanța în secolul al XXI-lea. Apoi, asemenea retragerii sale din armată după război, a renunțat din nou de bunăvoie la putere.
La retragerea sa, regele George al III-lea, fost inamic politic al lui Washington, l-a aclamat drept ‘cel mai mare om al epocii’.
A murit doi ani mai târziu, pe 14 decembrie 1799, din cauza unei infecții la gât. Timp de luni de zile, națiunea a fost în doliu.
Washington, care a fost unul dintre cei mai mari deținători de sclavi din țară, a aranjat prin testamentul său ca aceștia să fie eliberați înainte de moartea soției sale.
‘Primul în război, primul în pace și primul în inimile compatrioților săi’ – aceste cuvinte celebre despre George Washington provin dintr-un discurs funebru scris de Henry ‘Light Horse Harry’ Lee, fost general-maior în Armata Continentală, membru al Congresului Continental, guvernator al Virginiei, tatăl celebrului general din Războiul Civil Robert E. Lee și prieten apropiat al lui George Washington.
Curiozități
* În afară de capitala federală Washington, D.C., și statul Washington din nord-vestul Statelor Unite poartă numele primului președinte american. Teritoriul Washington a fost înființat de Congresul SUA în 1853 și a primit acest nume în onoarea lui George Washington, devenind ulterior stat american în 1889, conform datelor publicate de Washington Secretary of State. Inițial, noul teritoriu urma să fie denumit ‘Columbia’ (în onoarea exploratorului Cristofor Columb, considerat în mod tradițional descoperitorul Americii), însă Congresul a ales numele ‘Washington’ pentru a evita confuzia cu Districtul Columbia, unde se află capitala federală. În mod ironic, această decizie a dus ulterior la o altă confuzie frecventă, între statul Washington și orașul Washington, D.C. Potrivit autorităților statului Washington, acesta rămâne singurul stat american numit după un președinte al Statelor Unite.
* Primul președinte era atât de îngrijorat că va fi îngropat de viu, încât a insistat să se aștepte cel puțin trei zile înainte de a fi înmormântat. Pentru orice eventualitate…
* Primul președinte al SUA este și singurul care nu a locuit la Casa Albă, reședința oficială a președinților americani care a fost construită între 1792 și 1800. John Adams a fost primul președinte care și-a stabilit reședința la Casa Albă la 1 noiembrie 1800.
Martha Dandridge Custis Washington
Ca soție a lui George Washington, Martha Dandridge Custis Washington este considerată întâia Primă Doamnă a SUA, dar titlul a fost consacrat abia după moartea sa, potrivit site-ului Casei Albe.
‘Cred că sunt mai degrabă o prizonieră de stat decât orice altceva, există anumite limite stabilite pentru mine de la care nu trebuie să mă abat…’ – i-a mărturisit unei nepoate Martha Washington, într-una dintre scrisorile sale care s-au păstrat. Ea a recunoscut cândva că ‘multe femei mai tinere și mai vesele ar fi extrem de încântate’ în locul ei; în schimb, ea ‘ar prefera să stea acasă’.
Dar când George Washington a depus jurământul în New York pe 30 aprilie 1789 și și-a asumat noile îndatoriri de președinte al Statelor Unite, soția sa a conferit cuplului prezidențial un tact și o discreție dobândite de-a lungul a 58 de ani de viață în înalta societate din regiunea Tidewater Virginia, unde Martha a crescut și a trăit înainte ca soțul ei să devină președinte.
Martha, fiica cea mare a lui John și Frances Dandridge, s-a născut la 2 iunie 1731, pe o plantație de lângă Williamsburg. Tipic pentru o fată dintr-o familie din secolul al XVIII-lea, educația ei a fost aproape neglijabilă, cu excepția abilităților domestice și sociale, dar a învățat toate artele unei gospodării bine ordonate și cum să mențină o familie mulțumită.
La vârsta de 18 ani – având o înălțime de circa un metru și jumătate, cu părul închis la culoare și maniere blânde – s-a căsătorit cu bogatul proprietar Daniel Parke Custis. Doi copii i-au murit, iar doi abia depășiseră vârsta prunciei când soțul ei a decedat în 1757.
Din ziua în care Martha s-a căsătorit cu George Washington, în 1759, principala sa preocupare a fost confortul și fericirea soțului și a copiilor. Când cariera lui l-a condus pe câmpurile de luptă ale Războiului de Independență și, în final, la președinție, ea l-a urmat cu curaj. Împărtășea cu soțul ei dragostea pentru viața de familie; dar, așa cum i-a scris prietenei sale Mercy Otis Warren, ‘nu-l pot învinovăți pentru că a acționat conform ideilor sale despre datorie, ascultând de vocea țării sale.’
La Casa Prezidențială din capitalele temporare New York și Philadelphia, familia Washington își primea oaspeții într-un stil formal, pentru a sublinia în mod deliberat dorința noii republici de a fi acceptată ca egală a guvernelor consacrate ale Europei. Însă ospitalitatea caldă a Marthei îi făcea pe oaspeți să se simtă bineveniți și relaxați. Nu aprecia foarte tare ‘complimentele formale și ceremoniile sterile’ și mărturisea: ‘îmi place doar ceea ce vine din inimă’. Abigail Adams (una dintre cele mai influente figuri feminine din perioada fondării SUA, prima a Doua Doamnă și ulterior a doua Primă Doamnă a țării – n.r.), care stătea la dreapta ei în timpul petrecerilor și recepțiilor, a lăudat-o ca fiind ‘una dintre acele personaje modeste care creează Iubire și Stimă’.
În 1797, George și Martha Washington și-au luat rămas bun de la viața publică și s-au întors la iubitul lor Mount Vernon, pentru a trăi înconjurați de rude, prieteni și un flux constant de oaspeți dornici să-și prezinte omagiile celebrului cuplu.
Martha Washington a avut patru copii, toți proveniți din prima sa căsătorie cu bogătașul Daniel Parke Custis, dintre care doi au murit la vârste fragede. Cu George Washington nu a avut copii, dar acesta i-a adoptat legal și i-a crescut cu multă afecțiune pe cei doi copii supraviețuitori ai Marthei, iar ulterior și pe nepoții acesteia. Viața Marthei ca mamă a fost marcată de o tragedie uriașă: a supraviețuit tuturor celor patru copii ai săi. În epoca colonială, bolile infantile și lipsa tratamentelor medicale eficiente făceau ca rata mortalității în rândul copiilor să fie extrem de ridicată.
După ce George Washington a murit în 1799, Martha s-a asigurat pentru ultima oară că va avea parte de intimitate, arzând toate scrisorile pe care și le trimiseseră; Întâia Primă Doamnă a SUA a murit de o febră severă pe 22 mai 1802. Cuplul este înmormântat la Mount Vernon, unde Washington însuși ordonase amenajarea unui mormânt nepretențios.
