Un organ puţin studiat la vârsta adulta ar putea avea un rol mai important decât se credea în evoluţia stării de sănătate. Date recente sugerează o legătură între funcţionarea acestuia şi riscul de boală sau răspunsul la tratamente.
Două studii realizate de cercetători de la Mass General Brigham contestă ideea că timusul devine neimportant după copilărie.
Analizând imagini CT standard cu ajutorul inteligenţei artificiale (AI), autorii au observat că adulţii cu un timus mai sănătos tind să trăiască mai mult şi au un risc mai scăzut de boli cardiovasculare şi cancer.
Rezultatele au fost publicate în două articole apărute în acelaşi număr al revistei Nature.
Timusul este un organ mic situat în torace, în spatele sternului, cu rol central în sistemul imunitar. Acesta contribuie la maturarea limfocitelor T, un tip de globule albe implicate în apărarea organismului împotriva infecţiilor şi altor patogeni. Deşi se ştie că timusul îşi reduce dimensiunea odată cu vârsta şi produce mai puţine celule noi, rolul său la adult a fost puţin analizat la scară largă.
În noile cercetări, oamenii de ştiinţă au analizat date de la peste 25.000 de adulţi incluşi într-un program naţional de screening pentru cancer pulmonar şi de la peste 2.500 de participanţi la studiul Framingham, o cohortă urmărită pe termen lung.
Cu ajutorul unui model de AI bazat pe tehnici de învăţare profundă, cercetătorii au evaluat dimensiunea, structura şi compoziţia timusului şi au construit un scor al „sănătăţii”.
Persoanele cu scoruri mai mari au avut un risc de deces cu aproximativ 50% mai mic, un risc de deces prin boli cardiovasculare cu 63% mai redus şi un risc de a dezvolta cancer pulmonar cu 36% mai mic, comparativ cu cele cu scoruri mai scăzute. Asocierile s-au menţinut şi după ajustarea pentru vârstă şi alţi factori de sănătate.
Cercetătorii sugerează că, pe măsură ce funcţia timusului şi diversitatea limfocitelor T scad, sistemul imunitar devine mai puţin eficient în faţa unor ameninţări, precum cancerul. Analiza a arătat şi o asociere între inflamaţia cronică, fumat, greutatea corporală crescută şi o sănătate mai slabă a timusului.
Într-un al doilea studiu, echipa a evaluat peste 1.200 de pacienţi trataţi prin imunoterapie, o formă de tratament care activează sistemul imunitar împotriva cancerului. Pacienţii cu un timus mai sănătos au avut un risc cu 37% mai mic de progresie a bolii şi un risc de deces cu 44% mai redus, după ajustarea diferenţelor între pacienţi, tumori şi tratamente.
Autorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru confirmarea acestor rezultate, în timp ce, în prezent, metoda de evaluare imagistică nu este pregătită pentru utilizare clinică de rutină. Deşi au fost identificate asocieri cu factori de stil de viaţă, cercetările nu au testat dacă modificarea acestora poate îmbunătăţi direct funcţia timusului.
Echipa continuă investigaţiile asupra factorilor care influenţează sănătatea timusului. Un studiu în curs analizează dacă expunerea accidentală la radiaţii la nivelul acestui organ, la pacienţii cu cancer pulmonar, afectează rezultatele tratamentului.
Potrivit autorilor, o mai bună înţelegere şi monitorizare a timusului ar putea, în viitor, să ajute la evaluarea riscului de boală şi la orientarea deciziilor terapeutice.
