Un muzeu al borangicului va fi realizat în comuna Stoenești, chiar în curtea atelierului singurei familii din țară care se mai ocupă în prezent de producerea mătăsii naturale în gospodărie, păstrând astfel viu acest meșteșug vechi de câteva secole în zona Olteniei de sub Munte.
În gospodăria familiei meșterului popular Cristina Niculescu din comuna Stroenești, procesul de obținere a mătăsii se desfășoară în totalitate ca pe vremea bunicilor – de la creșterea viermilor de mătase și până la țesutul pânzei la războaiele de lemn. Viermii sunt hrăniți cu frunze de dud din livada proprie până își formează coconii, care sunt ‘deșirați’ cu grijă pentru a scoate firul de borangic, tors și țesut apoi manual pentru a fi transformat în piese de port popular unice.
‘Nici nu știu dacă să mai spun că e greu, că poate pare că mă plâng… Nu este greu. Ne place, că dacă ar fi fost suficient de greu, renunțam până acum. Este frumos. Este în același timp un efort destul de mare, dar rezultatele ne aduc satisfacție când vedem oamenii care descoperă, își amintesc de ce făcea bunica sau mama lor, își amintesc cum duceau frunză de dud la școală. Aceste sentimente și felicitări pe care le primim ne încălzesc, ne alină greutatea efortului’, a precizat Cristina Niculescu, cea care a inițiat această mică afacere de familie în urmă cu peste două decenii, pentru a duce mai departe această îndeletnicire a prinților.
În prezent, atelierul Cristinei Niculescu este singurul loc știut din țară unde se mai țese borangic obținut din viermi de mătase crescuți în gospodărie, sericicultura fiind pe cale de dispariție, în special din cauza costurilor ridicate și a reducerii plantărilor de dud, deși în anii ’80 România se număra printre primele în lume în acest domeniu.
‘Nu aș putea să spun de ce oamenii nu mai cresc viermi de mătase. Adevărul este că nu este ușor și câștigul nu vine imediat. Eu pot să vă spun asta, pentru că facem asta de foarte mult timp și poate acum zicem și noi că simțim ceva recunoaștere și câștig în același timp. Nu l-am socotit niciodată, nu l-am așteptat. El a venit cât să creștem ușor, ușor de la an la an’, a mai spus creatoarea de artă populară din Vâlcea.
Pentru a reduce costurile, familia Niculescu și-a înființat și propria livadă de duzi în apropierea gospodăriei, asigurând astfel întregul lanț de producție al pânzei de borangic, însă procesul de obținere al mătăsii este în continuare destul de greu, pentru că sunt puțini cei care vor să învețe o astfel de meserie.
‘Producem mătase numai pentru atelier. Nu știm dacă în cazul în care cineva ar fi interesat să cumpere mătase noi am reuși să producem, din lipsă de personal. Mai mult de atât, facem toate eforturile să ne asigurăm de la un an la altul, pentru că din păcate, o repetăm a nu știu câta oară și nu numai în domeniul nostru, se resimte lipsa forței de muncă și atunci ne limităm la ceea ce facem noi’, explică Cristina Niculescu.
Astfel, tot din dorința de a păstra viu acest meșteșug, Cristina Niculescu și-a propus să înființeze în curea atelierului său și un muzeu al borangicului, unde vizitatorii să poată descoperi povestea acestei activități tradiționale. Proiectul este realizat cu sprijinul inițiatorilor Geoparcului aspirant UNESCO ‘Oltenia de sub Munte’ și ar putea fi deschis în această toamnă.
‘E o poveste mai veche, pentru că doamna Niculescu de multă vreme visează la un astfel de muzeu. Se gândea să-l facă și am zis să venim în sprijinul dânsei. Am apelat la un arhitect, localnic dar care lucrează prin străinătate și ne-a făcut un proiect în formă de cocon de vierme de mătase în care va fi muzeul. Sperăm să obținem avizele, autorizațiile acum și să ne apucăm în toamna asta de lucru, pentru a putea să primească și vizitatori cât mai repede. Ce vor putea vedea vizitatorii? Pai în primul rând vor putea afla din interior povestea borangicului, de la livadă până la ie, toate dedesubturile acestei meserii și cu lucruri legate de comunitate, biodiversitatea. Încercăm să legăm patrimoniul cultural cu cel natural și să arătăm oamenilor că, pe lângă munți, natură, mănăstiri, zona are și tradiții care se leagă foarte bine, la fel cum leagă viermele de mătase firul care ajunge ie până la urmă’, a declarat coordonatorul proiectului geoparcului aspirant UNESCO ‘Oltenia de sub Munte’, Florin Stoican.
Ca o avanpremieră a ceea ce vor putea descoperi turiștii în muzeu, zilele trecute atelierul Cristinei Niculescu a găzduit și o clacă, în cadrul căreia cei interesați au putut vedea cum firul de borangic ajunge să fie transformat în ii, marame, ștergare, perdele și alte țesături tradiționale.
Printre vizitatori s-a aflat și jurnalistul britanic Charlie Ottley, care s-a declarat încântat de această ‘mică fabrică de mătase’.
‘Acesta este singurul loc, poate singurul loc rămas în România care se mai ocupă de asta. Este o moștenire istorică și este foarte interesant că aceste femei din comunitatea locală sunt angajate în a face ceva atât de minunat, pentru a crea lucruri uimitoare și a menține aceste tradiții. Sunt cu toate păstrătoare ale unei tradiții minunate, care este încă este vie aici, în Oltenia de sub Munte. Pentru mine este întotdeauna o plăcere să vin să le văd. Și au haine frumoase. Cămășile sunt extraordinare. Atât de multe lucruri să cumperi și să vezi un meșteșug românesc autentic’, a spus Charlie Ottley, unul dintre cei mai cunoscuți promotori ai Olteniei de sub Munte.
