La un deceniu după referendumul privind Brexitul, Regatul Unit suferă consecințele ieșirii sale din Uniunea Europeană (UE) în multiple domenii ale societății, de la cel pur economic la cel politic și social, relatează EFE, care trece în revistă aceste urmări.
1. O economie în declin
Regatul Unit este în prezent a șasea cea mai mare economie din lume, cu un produs intern brut (PIB) estimat la aproximativ 4,26 trilioane de dolari (3,67 trilioane de euro).
Cu toate acestea, un studiu realizat de Biroul Național de Cercetări Economice (NBER), publicat în decembrie 2025, a estimat că Brexitul a redus creșterea PIB-ului britanic cu între 6% și 8%.
2. O monedă slăbită
Lira sterlină a scăzut cu până la 10% după rezultatul referendumului și nu și-a revenit niciodată la nivelurile de dinainte de Brexit.
La 23 iunie 2016, după închiderea urnelor, lira sterlină se situa la 1,50 față de dolarul american și 1,31 față de euro. Zece ani mai târziu, se tranzacționează la 1,34 și, respectiv, 1,15, o depreciere între 11% și 12%.
3. Pierderea atractivității internaționale
Brexitul a făcut din Regatul Unit un loc mai puțin atractiv pentru investiții. Potrivit NBER, investițiile în țară sunt cu 12% și, respectiv, 18% sub potențialul lor și cele mai scăzute dintre națiunile industrializate din G7.
Incertitudinea din jurul ‘divorțului’ european a afectat, de asemenea, productivitatea companiilor; a lovit în inovație și a determinat multinaționalele să își relocheze operațiunile pe teritoriul UE.
4. Exodul din City-ul londonez
Provocările Brexitului au redus, de asemenea, influența financiară a Londrei. Deși indicele FTSE 100 al Bursei de Valori din Londra a crescut cu 62%, depășind recordul său de la începutul anului, acesta a rămas în urma altor piețe europene după un ‘exod’ de companii care au încetat să mai tranzacționeze în capitala britanică pentru a-și menține accesul la piața unică.
5. Presiunea inflaționistă
Potrivit Băncii Angliei, inflația a acumulat o creștere totală de 40,9% din iunie 2016 până în aprilie 2026 – cu o creștere anuală de 3,40% – rezultatul unei combinații de factori, cum ar fi impactul pandemiei și al războaielor din Ucraina și Orientul Mijlociu, cuplat cu Brexitul ca factor structural agravant.
6. Bariere comerciale
Uniunea Europeană este principalul partener comercial al Regatului Unit, reprezentând 41,4% din totalul exporturilor, cu mult înaintea Statelor Unite, care ocupă locul al doilea. Cu toate acestea, Brexitul a impus mai multe proceduri birocratice, controale vamale și a crescut costurile.
Oficiul pentru Responsabilitate Bugetară (OBR) estimează că atât exporturile, cât și importurile britanice vor fi cu 15% mai mici pe termen lung decât dacă Regatul Unit ar fi rămas în Uniunea Europeană.
7. Fluxuri migratorii
Deși previziunile sugerau că Brexitul ar reduce drastic imigrația în Regatul Unit, realitatea este că a redus numărul de lucrători din UE prin limitarea liberei circulații, însă țara a atras mai multă imigrație din țări din afara UE, cum ar fi India.
După înăsprirea cerințelor de imigrare și limitarea vizelor, migrația netă către țară a scăzut cu aproape 50% anul trecut, la 171.000 de persoane.
8. Instabilitate politică
De la Brexit, la numărul 10 de pe Downing Street, reședința șefului executivului britanic, s-au succedat șase prim-miniștri.
După referendum, prim-ministrul de atunci, David Cameron, a demisionat. Succesoarea sa, Theresa May, s-a dovedit incapabilă să pună în aplicare ‘divorțul’; Boris Johnson a finalizat acordul, dar a demisionat din cauza mai multor scandaluri; Liz Truss abia dacă a rezistat 45 de zile; iar Rishi Sunak a fost învins de laburistul Keir Starmer, care acum este foarte nepopular.
9. Ascensiunea dreptei populiste
Nigel Farage, supranumit pe plan internațional ‘Mister Brexit’ și care este un arhitect-cheie al campaniei ‘Leave’ din 2016, valorifică nemulțumirea socială conducând partidul populist de dreapta Reform UK. Farage conduce în sondajele pentru alegerile generale din 2029, cu o agendă puternică antiimigrație și de reducere a impozitelor.
10. O nouă apropiere de Europa
După ani de răceală, ascensiunea la putere a lui Starmer în 2024 a marcat și o ‘resetare’ în relațiile cu Bruxelles-ul, deși premierul britanic a menținut linii roșii precum revenirea la piața unică și libera circulație a persoanelor.
Pe lângă acordurile bilaterale privind comerțul și apărarea, această ‘resetare’ se va materializa în 2027, odată cu revenirea Regatului Unit la programul de schimb Erasmus+.
Brexitul a fost semnat în 2016 cu un sprijin de 52% dintre votanți, comparativ cu 48% care doreau rămânerea în UE. Astăzi, potrivit YouGov, 70% dintre britanici se pronunță în favoarea unei legături mai strânse cu UE.
