O caricatură a fost retrasă de la publicarea în revista umoristică ”Urzica”, în 1987, după ce un informator, menţionat ca ”sursa Trifu”, a semnalat că desenul reprezenta un toboşar care bate toba, iar toboşarul pare că tremură de frig, toba e o canistră de benzină goală, în timp ce ”băţul” cu care bate era de fapt un os mare, ”pe care n-a mai rămas nici un pic de carne”. ”Rămâne de văzut dacă e oportună publicarea unei caricaturi ce include, simbolic, frigul-foamea-lipsa de carburanţi”, mai arată informatorul, conform unui document făcut public de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).
“În 1949, când primul număr al revistei “Urzica” vedea lumina tiparului, România se afla în plin proces de stalinizare. Umorul trebuia domesticit şi transformat în instrument politic-educativ. La început, revista a fost o prelungire vizuală a directivelor de partid. “Urzica” avea misiunea oficială de a înfiera “elementele” care frânau construcţia socialismului: chiaburul, imperialistul american, contrarevoluţionarul şi leneşul. Caricaturile erau violente, adesea groteşti, menite să dezumanizeze “duşmanul de clasă”. Totuşi, sub acest înveliş ideologic rigid, s-a format o primă generaţie de graficieni care au învăţat să stăpânească linia şi compoziţia, pregătind terenul pentru ceea ce avea să devină şcoala românească de caricatură. Pe măsură ce regimul comunist a trecut prin destalinizarea de la mijlocul anilor ’60, “Urzica” şi-a schimbat profilul. Atacul brutal a fost înlocuit de o ironie mai fină, orientată spre moravurile sociale. Este perioada în care nume precum Matty Aslan, Albert Poch, Nell Cobar, Puiu Manu, Denes Molnar sau Mihai C. Papuc devin repere naţionale, notează CNSAS.
Revista a început să publice nu doar caricatură politică externă – unde era permis să critici Occidentul – ci şi “umor de situaţie” care reflecta viaţa cotidiană a românului: cozile, birocraţia, calitatea proastă a produselor, micile aranjamente.
Pentru cititor, “Urzica” era o supapă. Pentru stat, era un barometru al nemulţumirii populare, controlat cu grijă, remarcă CNSAS.
“Documentul din 1987, identificat în arhiva CNSAS, redă mecanismul cenzurii din presa scrisă, aplicat riguros şi sistematic. În ultimul moment, chiar înainte de tipărirea numărului 12 din 1987 al revistei “Urzica”, un desen care nu era conform cu etica şi echitatea socialistă a atras atenţia ochiului vigilent al unui informator din cadrul redacţiei revistei.
Desigur, nu avem caricatura retrasă de la tipar, însă, prin “bunăvoinţa” aceluiaşi informator redactor, avem o descriere exactă a materialului interzis la publicare, laolaltă cu mărturia unui gest de curaj. Un gest de curaj cu atât mai excepţional cu cât se petrecea în anul 1987, imediat după revolta muncitorilor braşoveni, într-o lume gri, cu speranţă muribundă, în care glasurile oamenilor care cereau respectarea drepturilor au fost înăbuşite cu violenţă”, explică CNSAS.
Existenţa caricaturii a fost semnalată într-un document cu menţiunea “strict secret”, de sursa “Trifu”.
“În ziua de 30 noiembrie a sosit de la tipografie ozalidul (faza de şpalt machetat şi refotografiat într-o singură culoare) revistei “Urzica” nr. 12/1987 (pe luna decembrie). Conform procedurii curente, un exemplar a fost trimis la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, al doilea la Secţia de Propagandă şi Presă a C.C. al P.C.R., pentru avizare, iar al treilea a rămas în redacţie, urmând a se face pe el modificările ce vor fi sugerate de cele două organe de avizare amintite mai sus. La pagina 16 (coperta a II-a a revistei), în colţul din dreapta-sus, se află o caricatură realizată de Mihai C. Papuc. În caricatură e prezentat un toboşar care bate toba, fiind incluse simultan trei elemente simbolice: 1- Toboşarul este un cetăţean cu hainele acoperite cu zăpadă, pe cap poartă o căciulă care are o steluţă în dreptul frunţii. După expresia feţei şi după atitudine (la care se adaugă zăpada de pe el), tremură de frig; 3- Toba nu e tobă, ci o canistră de benzină, goală; 3- Băţul cu care bate toba (canistra goală) nu este băţ obişnuit, ci un os mare, pe care n-a mai rămas nici un pic de carne”, afirma sursa, adăugând; “Rămîne de văzut dacă e oportună publicarea unei caricaturi ce include, simbolic, frigul-foamea-lipsa de carburanţi”.
Pe document era scrisă de mână şi remarca – “Sursa a furnizat materialul ca urmare a sarcinii de supraveghere a materialelor care urmează să fie publicate în identificarea celor cu conţinut interpretabil sau necorespunzător”.
