Coiful de aur de la Coţofeneşti şi două brăţări de aur, recuperate după furtul spectaculos de anul trecut de la Muzeul Drents din Assen, au fost prezentate, marţi seară, la Muzeul Naţional de Istorie al României, sub pază, în prezenţa a numeroşi jurnalişti şi personalităţi. Cornel Ilie, managerul interimar al MNIR, a dat asigurări că nu are îndoieli refertioare la autenticitatea pieselor. Coiful de la Coţofeneşti, uşor deformat, va intra în proces de restaurare după metode conforme. De miercuri, piesele de patrimoniu vor putea fi vizitate de public.
Robert van Langh, directorul Muzeului Drents din Assen, Regatul Ţărilor de Jos, prezent la dezvăluirea artefactelor româneşti la Muzeul Naţional de Istorie a României, a declarat că a fost onorat să însoţească coiful şi brăţările până în România.
“Tezaurul european este din nou acolo unde îi este locul. De-a lungul întregii istorii a muzeelor occidentale un furt presupunând folosirea explozibilului este unic şi fără precedent. Acest atac a pus la grea încercare prieteniile, în vreme ce tocmai aceste relaţii dintre muzeele noastre au pus bazele acestei remarcabile expoziţii pe care am organizat-o împreună. Din punctul meu de vedere, astăzi, putem să constatăm că adevăratele prietenii pot supravieţui acuzaţiilor, furiei sau unor teorii ale conspiraţiei. Mulţumită neobositelor eforturi conjugate ale autorităţilor din România şi din Olanda putem astăzi să sărbătorim reîntoarcerea mult-aşteptată a coifului de aur şi a două dintre cele trei brăţări regale dacice. Demersurile poliţiei şi ale autorităţilor judiciare din ambele ţări au fost cu adevărat notabile”, a spus Van Langh la Bucureşti.
De asemenea, managerul a mai spus că speră ca “justiţia să-şi urmeze cursul firesc”.
Mulţumind autorităţilor şi colegilor din România, Robert van Langh a afirmat: “Aş dori să reiterez apelul pe care l-am făcut în Olanda, la întoarcerea acestor comori, şi încă o dată săptămâna trecută, în tribunal: oricine are informaţii cu privire la locul unde se află cea de-a treia brăţară, rog să ne informeze. Să ne ajute pentru ca şi această brăţară să se întoarcă în siguranţă acasă, aici, la Bucureşti”.
Expuse înainte de a intra în proces de restaurare
Directorul MNIR, Cornel Ilie, a declarat că “pentru o perioadă de zece zile, Coiful de la Coţofeneşti şi cele două brăţări regale dacice recuperate vor fi expuse public la Muzeul Naţional de Istorie a României, în starea în care au fost recuperate, înainte de intrarea în procesul de restaurare. Credem că publicul are dreptul să le vadă astfel: nu doar ca obiecte splendide, ci ca martori ai unei încercări, ai unei pierderi aproape ireparabile şi ai unei reveniri pe care o datorăm cooperării dintre instituţii şi perseverenţei autorităţilor”.
Referitor la daunele pe care le-a suferit Coiful, managerul MNIR a precizat: “Coiful are un obrăzar afectat, s-a desprins o parte de pe o urmă veche a restaurării. Procesul de restaurare va fi mai uşor. Este puţin ovalizat, deformat, însă vom face o serie de investigaţii, vom stabili metodele prin care se va interveni pentru a-l restaura aşa cum se cuvine. Nu este ceva care să fie complicat. Vom avea şi o colaborare cu colegii olandezi”.
Ciprian Ştefan, directorul Reţelei Naţionale a Muzeelor, a vorbit despre protejarea profesioniştilor din muzee. “La nivel european, ne confruntăm cu o lipsă de interes, având în vedere salarizarea redusă din sector şi lipsa oportunităţilor, cum au, de exemplu, colegii din artele spectacolului. Profesioniştii din muzee, gândiţi-vă, gestionează moştenirea culturală a Europei. Ei sunt cei mai importanţi, dacă vrem ca peste 200 de ani, artefacte precum coiful de la Coţofeneşti să amintească de istoria acestei ţări şi de rolul relevant în evoluţia cronologică a habitatului, climei şi culturii de pe aceste meleaguri. Obiectul muzeal este parte din ceea ce suntem acum. Trebuie să fim conştienţi că va fi parte din ceea ce vor deveni alţii peste secole. Cultura dezvoltă? Da!”.
Demeter András István, ministrul Culturii, a accentuat “protejarea patrimoniului”, în contextul traficului ilegal, al neglijenţei şi uitării. “Tot acest episod ne reaminteşte, în acelaşi timp, cât de expus poate fi patrimoniul. El poate fi expus violenţei, traficului ilegal, neglijenţei, uitării. Tocmai de aceea, protejarea lui nu poate rămâne o obligaţie abstractă şi nici una care revine exclusiv specialiştilor sau instituţiilor. Este o datorie care priveşte întreaga societate”, a spus el.
Întrebat dacă aceste obiecte vor mai fi expuse în alte muzee, răspunsul ministrului a fost categoric: “Da. Accesibilitatea este condiţie sine qua non a patrimoniului (…). Dacă expunerea de la Bucureşti este prima reîntâlnire, itinerarea (de după restaurare) trebuie să fie momentul în care aceasta este împărtăşită la scară naţională. Conferinţa, expunerea şi itinerarea nu sunt şi nu trebuie privite ca nişte forme exhaustive ale campaniei, ci ca prime repere ale unei construcţii deschise dezvoltării succesive”.
“Facem în fiecare moment eforturi ca sistemele noastre de siguranţă să fie cele mai potrivite. Aşa cum până acum obiecte din tezaur să fie furate de aici sau în România, sunt convins că nici de acum înainte se va întâmpla”, a precizat Cornel Ilie cu privire la securitatea asigurată obiectelor de patrimoniu.
Un nou spaţiu pentru mutarea depozitarea patrimoniului
Ministrul Culturii a anunţat că o echipă de la MC lucrează de câteva luni pentru a găsi spaţii alternative de depozitare a pieselor de la MNIR. “Am ajuns deja la concluzia că va trebui să abordăm separat cele trei componenete majore ale activităţii muzeului: activitatea ştiinţifică, cercetarea, activitatea expoziţională. Vor trebui abordate separat, pentru că mutarea tuturor odată nu se poate”.
Ce voiau să facă hoţii cu piesele? “Nu putem şti. Singurul lucru pe care îl sperăm este ca a treia bărţară să apară. Sper să mă întorc la Bucureşti să v-o aduc”, a declarat managerul Robert van Langh.
“Modalitatea şi data la care se va face această returnare a sumei provenite din asigurare depinde foarte mult de evaluarea corectă şi cât mai exactă a costurilor de restaurare ca să se poată face diferenţa: ceea ce este de reţinut şi ceea ce este de virat”, a anunţat ministrul Culturii cu privire la restituirea sumei încasate de statul român după furt.
Drama patrimoniului arheologic al României
“Din păcate siturile arheologice ale României au probleme de pază. Ele trebuie apărate. Sunt întinse şi infractorii sunt mulţi şi foarte curajoşi. Au la îndemnă noile tehnologii care le permit să intre şi să facă ceea ce nu pot face arheologii, care respectă proceduri. La fel, procurorii şi poliţiştii din Olanda şi din România sunt legaţi de nişte proceduri legale, infractorii nu au nevoie. Infractorii sunt nişte tipi dispuşi să-şi rişte libertate. Am remarcat că toţi oamenii sunt fascinaţi de bijuteriile de aur. Experţii sunt fascinaţi şi vor să le expună. În timp de hoţii sunt fascinaţi şi le vor pentru ei. În realitate îşi complică viaţa”, a spus Augustin Lazăr, fost procuror general al României.
Lazăr a punctat: “Să nu uităm de cele 10 brăţări spiralice de aur care încă sunt în lumea largă, mă gândesc la faptul că dintre ele avem fotografii, ştim care sunt acelea. Avem patru rapoarte de expertiză la Oxford, la Bruxelles şi la Frankfurt privind patru piese care au fost văzute de experţi. Ele ar putea fi mai uşor de recuperat. Mă gândesc că ar fi momentul unui impuls, să asigurăm Parchetului resursa umană, judiciară. Sunt informaţii despre alte cinci. O colegă mai tânără ne-a demonstrat că cea mai frumoasă piesă dintre brăţări poate fi recuperată”.
Cele două brăţări nu prezintă urme de distrugere
Brăţara dacică plurispiralică, descoperită la Sarmizegetusa Regia, datată secolul I a.Chr., cu o greutate de 1076.72 g, diametru=165 mm, înălţime=75 mm, având 7,5 spirale, este din metal galben, cu cele două extremităţi
aplatizate, de formă dreptunghiulară, corpul decorat pe fiecare extremitate cu 7 palmete conţinând incizii în formă de brăduţ şi la mijloc un şir de puncte. Brăţara prezintă la extremităţi o placă dreptunghiulară terminată cu un cap de animal stilizat. Suprafaţa plăcilor dreptunghiulare este decorată cu şiruri transversale constituite din incizii arcuite. Pe corpul tijei, înaintea palmetelor, sunt cercuri incizate care o înconjoară. Plăcile terminale se suprapun ca poziţie.
Brăţara dacică plurispiralică, descoperită tot la Sarmizegetusa Regia, din acelaşi secol, are o greutate de 1115.31 g, diametru=117 mm, înălţime=75 mm. Brăţara are 7.8 spirale, din metal galben, cu cele două extremităţi
aplatizate, de formă dreptunghiulară, corpul decorat pe fiecare extremitate cu 7 palmete conţinând incizii în formă de brăduţ şi la mijloc un şir de puncte. Brăţara conţine la extremităţi o placă dreptunghiulară cu un cap de animal stilizat. Suprafaţa plăcilor dreptunghiulare este decorată cu linii în formă de brăduţ, incizate. Plăcile terminale sunt vizibile pe aceeaşi parte. Animalele de la extremităţi au gura marcată printr-o incizie şi ochii situaţi pe margini. Capetele animalelor sunt decorate cu mici cercuri. Pe corpul tijei, înaintea palmetelor, sunt cercuri incizate care o înconjoară.
Coiful princiar de la Coţofeneşti
Descoperit în Prahova, datat secolul IV a.Chr., are o greutate de 725.40 g, diametru=200 mm, înălţime=225 mm. Piesa are formă conică, cu partea superioară lipsă şi este lucrată din tablă de aur. Calota este împodobită cu conuri “au repoussée”, dispuse în şiruri orizontale, cu excepţia a două conuri care sunt decorate cu ornamente cruciforme. În zona frontală sunt reliefaţi doi ochi apotropaici cu sprâncene duble, terminate arcuit. Apărătoarele de obraz sunt decorate cu câte un personaj cu coif şi pelerină ce se sprijină cu unul din genunchi de un berbec, pe care se pregăteşte să-l sacrifice cu pumnalul. Apărătoarea cefei este împodobită în două registre, despărţite pe orizontală printr-o bandă de “S”. Decorul din registrul superior este format din 4 animale din profil dispuse spre stânga, în mijloc fiind o rozetă. Registrul inferior cuprinde 3 animale dintre care 2 afrontate ţin în gură un picior terminat cu o copită. Calota are fragmente lipsă, fisuri, zgârieturi, urme vizibile de lovituri, deformări pe întreaga suprafaţă. Apărătoarea de obraz drept, desprinsă, lipită de coif cu fibre de sticlă şi răşină, cu o perforaţie din vechime, prezintă zgârieturi, fisuri, fragmente lipsă şi urme de lovire.
Apărătoarea stângă, prezintă o perforaţie din vechime, zgârieturi, fisuri, mici fragmente lipsă, urme de lovire, iar în zona de contact cu calota şi apărătoarea de ceafă prezintă tendinţa de desprindere şi lipitură cu fibre de sticlă şi răşină. Apărătoarea de ceafă prezintă urme vizibile de lovituri, zgârieturi şi lungi fisuri cu fragmente lipsă în zona de contact cu calota şi în partea inferioară, precum şi o lipitură cu fibra de sticlă şi răşină. Coiful este vizibil deformat şi în cavităţile decoraţiilor prezintă impurităţi.
