Crucea Roşie Română face precizări, luni, în conflictul cu Serviciul Naţional Salvamont, pe tema siglei salvatorilor montani, explicând că instituţia „nu apără un desen”, ci „forţa protectoare a unei embleme recunoscute internaţional”. „Crucea Roşie nu este «un plus roşu». Este un simbol protejat pentru că, în momente critice, trebuie să însemne un singur lucru, pentru toată lumea. (…) Vom prezenta argumentele noastre în faţa OSIM şi a celorlalte organisme competente, cu respect pentru proceduri, pentru lege şi pentru adevăr”, arată societatea într-un comunicat de presă.
“Societatea Naţională de Cruce Roşie din România a urmărit, în ultimele zile, modul în care o procedură juridică şi instituţională privind regimul de protecţie al emblemei Crucii Roşii a fost transformată, prin declaraţii publice repetate, într-un conflict emoţional. Am ales până acum să comunicăm o singură dată, sobru şi echilibrat, din respect pentru organismele competente chemate să se pronunţe şi pentru că asemenea chestiuni nu se tranşează pe reţelele sociale. Totuşi, atunci când opiniei publice i se transmite, în mod repetat, ideea falsă că emblema Crucii Roşii ar fi un simbol universal, disponibil oricărei structuri care desfăşoară activităţi de salvare, Crucea Roşie Română are obligaţia de a face precizări”, menţionează un comunicat de presă al Crucii Roşii Române.
Potrivit sursei citate, Crucea Roşie “nu este un «plus roşu» la liberă utilizare”, nu este “un simplu semn grafic”, nu este un «plus» roşu” şi nu este “un simbol universal pe care orice entitate îl poate folosi pentru că desfăşoară activităţi utile, nobile sau de salvare”. Astfel, explică aceeaşi sursă, emblema Crucii Roşii “este un semn distinctiv protejat prin drept internaţional umanitar şi prin legislaţia naţională”, cu un regim juridic special “tocmai pentru că, în situaţii de conflict armat, dezastru sau criză, recunoaşterea sa clară poate proteja vieţi”.
“Nu atacăm Salvamont, ci apărăm regimul legal al unei embleme protejate. Crucea Roşie Română respectă activitatea Salvamont, profesionalismul salvatorilor montani şi contribuţia voluntarilor care intervin în situaţii dificile, de multe ori în condiţii extreme. Demersul nostru nu priveşte munca salvatorilor montani, nu pune în discuţie existenţa Salvamont şi nu contestă rolul acestui serviciu public, ci priveşte exclusiv o întrebare juridică: poate o structură care nu aparţine Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie să folosească, în propria identitate vizuală oficială, emblema sau un semn susceptibil de a fi perceput ca emblemă de Cruce Roşie? Răspunsul nu se dă prin aplauze, like-uri sau campanii emoţionale, ci de către instituţiile competente”, afirmă sursa citată.
Societatea precizează că pentru Crucea Roşie, “protejarea emblemei nu este opţională” şi nu o apără “din orgoliu instituţional”, şi nici pentru “a revendica «proprietatea» asupra oricărei cruci sau asupra oricărui semn grafic asemănător, ci are “obligaţia legală şi statutară” de a proteja emblema Crucii Roşii şi de “a interveni atunci când există utilizări neautorizate sau susceptibile să producă confuzie”.
“A nu reacţiona ar însemna nu prudenţă, ci pasivitate. Iar pasivitatea, în această materie, poate eroda în timp forţa protectoare a unui simbol care trebuie să rămână clar, rar şi neechivoc”, precizează sursa citată.
Potrivit aceleiaşi surse, emblema Crucii Roşii “nu se votează pe Facebook şi nu se negociază prin presiune publică”, ci este reglementată, în România, prin Legea nr. 139/1995, prin Codul penal şi prin normele internaţionale aplicabile, inclusiv Convenţiile de la Geneva.
“Legea stabileşte cine poate folosi emblema, în ce condiţii şi cine poate autoriza anumite utilizări pe timp de pace. Nu este vorba despre o dispută de gust grafic, ci despre un regim juridic special. De aceea, Crucea Roşie Română nu va accepta mutarea acestei discuţii din cadrul legal în zona presiunii publice, a emoţiei şi a insinuărilor personale”, avertizează instituţia citată.
De asemenea, societatea menţionează că vechimea unei practici “nu ţine loc de legalitate”, acesta fiind unul dintre argumentele vehiculate public, şi anume că sigla Salvamont ar fi fost folosită de zeci de ani, ar fi cunoscută de public şi ar face parte din istoria instituţiei.
“Înţelegem ataşamentul faţă de un simbol instituţional. Dar vechimea unei practici nu poate înlocui analiza legalităţii ei. Dacă o utilizare ridică probleme juridice în raport cu emblema Crucii Roşii, ea trebuie clarificată de organismele competente. A invoca emoţia, tradiţia sau costurile de rebranding nu poate suspenda aplicarea legii. În Europa, regula este clară: salvarea montană are simboluri proprii, distincte de Crucea Roşie”, precizează Crucea Roşie Română.
Aceeaşi sursă menţionează că demersul Crucii Roşii Române nu este “fără precedent”, aşa cum s-a afirmat public, ci în realitate, analiza comparativă europeană “arată altceva”.
“În state europene cu tradiţie solidă în salvarea montană – Italia, Austria, Slovacia, Slovenia, Elveţia, Spania, Marea Britanie, Polonia – serviciile de salvare montană au identitate vizuală proprie, distinctă de emblema Crucii Roşii. Cazul german, invocat fals ca argument, este diferit: Bergwacht face parte din Crucea Roşie Germană. Acolo, folosirea emblemei are o justificare structurală, pentru că organizaţia aparţine Mişcării de Cruce Roşie. Prin urmare, întrebarea corectă nu este de ce Crucea Roşie Română face acest demers. Întrebarea corectă este de ce România ar trebui să rămână o excepţie de la standardul european de claritate vizuală şi juridică?”, arată aceeaşi sursă.
Societatea adaugă că “preţuieşte” colaborările locale dintre filialele sale şi structurile Salvamont, care “au existat, există şi pot continua, în beneficiul comunităţilor”, dar colaborarea instituţională “nu înseamnă transfer de emblemă, autorizare implicită sau renunţare la obligaţiile legale” ale Crucii Roşii Române.
“Putem colabora foarte bine în teren, putem respecta salvatorii montani şi, în acelaşi timp, putem cere clarificarea regimului juridic al unei embleme protejate. Aceste lucruri nu se exclud”, precizează aceeaşi sursă.
Reprezentanţii Crucii Roşii mai spun că un “subiect juridic serios” a fost “transformat artificial într-un conflict emoţional”.
“Regretăm faptul că preşedintele Salvamont România, dl Sabin Cornoiu, a ales să personalizeze această chestiune şi să o prezinte public ca pe un atac al actualei conduceri a Crucii Roşii Române împotriva Salvamont. Nu aceasta este realitatea. Realitatea este că avem o chestiune juridică serioasă, aflată în faţa unor organisme competente. Crucea Roşie Română nu va răspunde cu ironii, atacuri personale sau campanii de presiune publică. Dar nici nu va lăsa necorectată o naraţiune care induce publicului ideea că protejarea emblemei Crucii Roşii ar fi un abuz”, explică aceeaşi sursă.
Potrivit aceleiaşi surse, Salvamont “are dreptul la propria identitate vizuală, la propria istorie şi la propria recunoaştere publică”.
“Nimeni nu contestă aceste lucruri. Ceea ce trebuie separat clar este identitatea Salvamont de emblema Crucii Roşii. În Europa, serviciile de salvare montană demonstrează demult că se poate construi notorietate, autoritate şi încredere publică fără utilizarea emblemei Crucii Roşii. Salvarea de vieţi nu depinde de folosirea unui simbol protejat internaţional, ci de competenţă, organizare, profesionalism şi încredere. Crucea Roşie nu va transforma acest subiect într-un proces public purtat în presă sau pe reţele sociale. Vom prezenta argumentele noastre în faţa OSIM şi a celorlalte organisme competente, cu respect pentru proceduri, pentru lege şi pentru adevăr. În acelaşi timp, vom continua să explicăm public un lucru esenţial: emblema Crucii Roşii nu este un decor, nu este un semn generic de simpatie, nu este un simbol disponibil oricui şi nu este o marcă obişnuită. Este un simbol protejat pentru că, în momente critice, trebuie să însemne un singur lucru, pentru toată lumea”, încheie Crucea Roşie Română.
Săptămâna trecută, Salvamont România a anunţat că a găsit “cea mai simplă, accesibilă şi economică soluţie” în litigiul din instanţă privind sigla organizaţiei cu Societatea Naţională de Cruce Roşie sau cu “orice altă instituţie care se consideră deţinătorul absolut al oricărei forme de cruce ori al semnului plus”.
“Astfel, cu un simplu pix sau o cariocă vom contura cu negru crucea roşie din sigla noastră, rezultând fie o cruce neagră cu interior roşu, fie un semn plus roşu cu margine neagră”, afirmau salvatorii montani. Ei mai spuneau că astfel simbolul va fi diferit de emblema Crucii Roşii şi că vor evita “costuri uriaşe de rebranding”, iar “conturul negru” le va aminti permanent de “acea zi neagră” în care Crucea Roşie din România a contestat sigla deţinută şi folosită de peste jumătate de secol de un “serviciu public de urgenţă care în fiecare zi salvează vieţi gratuit”.
Cu o zi înainte, şeful Salvamont România, Sabin Cornoiu, anunţa că a decis să returneze diploma de “Membru de Onoare” al Societăţii Naţionale de Cruce Roşie, “profund dezamăgit” de demersul în instanţă al acesteia de a cere anularea siglei instituţiei pe care o conduce.
“Astăzi, după 25 de ani, aleg să renunţ la această distincţie şi să vi-o returnez, întrucât nu mă mai regăsesc în direcţia şi în valorile pe care actuala conducere a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România le promovează”, afirma şeful salvatorilor montani.
Conducerea Societăţii Naţionale de Cruce Roşie din România a cerut în instanţă anularea mărcii oficiale Salvamont, acuzând instituţia, printre altele, potrivit acesteia, că ar utiliza sigla “în scopuri comerciale” şi că “ar obţine avantaje economice sau ar genera profit din activitatea de salvare montană”.
