Dr. Adrian Stănescu, medic primar gerontologie şi geriatrie, a afirmat că, în urmă cu mai bine de 20 de ani, atunci când a început activitatea în prima unitate Alzheimer din România, avea un pacient cu vârsta între 50 şi 60 de ani cu acest deficit cognitiv o dată pe lună, iar în prezent s-a ajuns la doi, trei pacienţi pe săptămână. El consideră că stresul profesional este vinovat pentru această situaţie.
Dr. Adrian Stănescu a fost întrebat, joi, la Medika TV ce înseamnă astăzi medicina longevităţii.
“În primul rând, medicina longevităţii este o medicină a funcţionalităţii. Adică noi ne dorim să fim longevivi, asta este clar, dar pe de-o parte trebuie să fie o longevitate activă, adică să putem să fim fără dizabilităţi, până la urmă asta înseamnă să fim activi, funcţionali din toate punctele de vedere, inclusiv la nivelul creierului, că degeaba suntem longevivi dacă nu suntem cu mintea limpede şi funcţiile cognitive toate acasă cum ar veni şi bineînţeles nu putem vorbi de longevitate fără longevitatea creierului, pentru că longevitatea creierului are, să spunem, o abordare puţin diferită, pentru că creierul, de fapt, începe să îmbătrânească de la 25 de ani, când încep să moară neuronii”, a explicat Dr. Adrian Stănescu.
El a afirmat că dacă mai sunt şi factori de risc atunci mor mai mulţi neuroni.
“În momentul în care mai avem şi nişte factori de risc, să zicem cum ar fi fumat, alcool sau altele, să zicem toxicitate, dacă suntem în oraşe mari, în momentul acela mor mai mulţi neuroni. În fiecare secundă apare atrofia corticală mai devreme şi, în consecinţă, deficitele cognitive care pot apărea şi apar mai devreme, adică dacă acum 20 şi ceva de ani când am început eu activitatea şi am lucrat la Ana Aslan, în prima unitate Alzheimer din România, şi aveam un pacient cu acest deficit cognitiv important între 50 şi 60 de ani, unul pe lună, acum avem doi, trei pe săptămână”, a transmis Dr. Adrian Stănescu.
El consideră că factorul cel mai important care determină acest lucru este stresul.
“Stresul în principiu a crescut, mai cel profesional, vorbesc mult şi de zona asta de burn-out, stresul profesional prelungit care nu e tratat până la urmă, că la noi nu este încă recunoscut să zicem ca în Occident, ca şi boală profesională, să spunem şi să dea intervale de concediu medical, de relax ca să poată să revină la normal. La noi doar când se epuizează complet, eventual se asociază cu o depresie şi pacientul în mod firesc nu mai poate să lucreze”, a mai declarat medicul.
