Un raport publicat, marţi, arată că, în 2025, unui număr de 132.600 cetăţeni ai unor ţări terţe li s-a refuzat intrarea în UE la una dintre frontierele sale externe, reprezentând o creştere de 7,1% faţă de 2024. De asemenea, s-a constatat că 719.395 persoane se aflau ilegal în UE, reprezentând o scădere de 21,7% faţă de 2024.
Cetăţeni ai ţărilor terţe cărora li s-a refuzat intrarea în UE
”În 2025, 132.600 de cetăţeni ai unor ţări terţe au fost refuzaţi intrarea în UE la una dintre frontierele sale externe, reprezentând o creştere de 7,1% faţă de 2024. Cel mai mare număr de refuzuri a fost înregistrat în Polonia (28 960; sau 21,8% din totalul UE), urmată de Franţa (12 210; 9,2%), Croaţia (12 090; 9,1%) şi Spania (10 610; 8,0%).
Anul trecut, România nu a permis intrarea a 10.135 de cătăţeni ai unor ţări terţe, 90% dintre ei fiind opriţi la punctele de trecere a frontierei terestre. Cel mai mare număr de refuzuri s-a înregistrat în 2020, respectiv 12.570.
Cele mai multe refuzuri au fost înregistrate la frontierele terestre, 53,9% din total, urmate de frontierele aeriene (43,1%), în timp ce doar o mică proporţie (3,0%) se aflau la frontierele maritime.
Cel mai mari număr de refuzuri la frontierele terestre externe au fost raportate de Polonia (26.355), Croaţia (11.660) şi România (9.185).
La frontierele aeriene, Franţa a raportat cel mai mare număr de refuzuri (10.080), urmată de Spania (9.980) şi Germania (7.465). Italia a raportat cel mai mare număr de refuzuri la frontierele maritime ale UE (1.405), urmată de Franţa (1.035) şi Grecia (405)
În 2025, cei mai mulţi cetăţeni căroa li s-a a refuzat intrarea în UE au fost ucrainenilor (26.975), urmaţi de albanezi (12.430), moldoveni (11.660), columbieni (6.565), turci (5.635) şi sârbi (5.440), majoritatea provenind din ţări care au frontiere terestre comune cu UE.
Motivele refuzurilor
În 2025, principalul motiv pentru refuzul intrării a fost ”scopul şi condiţiile de şedere nejustificate” (30,3%), urmat de ”persoana a stat deja 3 luni într-o perioadă de 6 luni” (16,9%) şi ”fără viză sau permis de şedere valabil” (15,3%).
Cetăţeni ai ţărilor terţe găsiţi în şedere ilegală
În 2025, 719.395 de cetăţeni ai ţărilor terţe au fost găsiţi în şedere ilegală în UE, o scădere de 21,7% faţă de 2024.
Germania (23,4% din totalul UE) şi Franţa (22,2%) au raportat cele mai mari ponderi, urmate de Italia (11,5%), Grecia (8,5%) şi Spania (8,2%).
În România au fost descoperiţi 24.350 de cetăţeni ai unor state terţe care locuiau ilegal, reprezentând 3,5% din totalul UE.
În 2025, cetăţenii algerieni au reprezentat cel mai mare număr de resortisanţi ai ţărilor terţe găsiţi ca fiind prezenţi ilegali în UE (70.905), urmaţi de cetăţenii din Afganistan (42.635), Maroc (39.030) şi Ucraina (36.800).
Comparativ cu 2024, numărul cetăţenilor algerieni a crescut (+22,0%), în timp ce s-au observat scăderi pentru cetăţenii din Afganistan (-29,0%), Maroc (-20,6%) şi Ucraina (-17,7%).
Cetăţeni străini cărora li s-a ordonat părăsirea teritoriului UE
În 2025, 491.950 de ordine de părăsire au fost emise pentru resortisanţi ai ţărilor terţe din UE, ceea ce reprezintă o creştere de 5,8% faţă de 2024. Franţa a raportat cel mai mare număr (137.550; sau 28,0% din totalul UE), urmată de Germania (55.240; sau 11,2%) şi Spania (53.700; sau 10,9%) (Tabelul 5).
În 2025, cel mai mare număr de resortisanţi ai ţărilor terţe cărora li s-a ordonat să părăsească teritoriul unei ţări a UE au fost cetăţenii din Algeria (45.725), urmaţi de Maroc (29.030), Turcia (24.780) şi Siria (20.055).
Tipul de returnare şi asistenţa primită
În 2025, 59,4% din returnările în ţări terţe au reprezentat returnări voluntare, în timp ce 40,6% au fost returnări forţate. În Lituania, Cehia şi Letonia, peste 90% dintre resortisanţii ţărilor terţe s-au întors voluntar. Doar Italia a raportat toate returnările ca fiind returnări forţate.
Pentru a facilita returnarea resortisanţilor ţărilor terţe, există anumite programe de returnare asistată, finanţate de UE, de organizaţii naţionale sau internaţionale, pentru a oferi sprijin pentru reintegrarea persoanelor returnate.
Aceasta poate include sprijin administrativ, logistic şi/sau financiar pentru migranţii care se întorc în ţara lor de origine.
În 2025, 76,3% din returnările efectuate în urma unui ordin de plecare au fost returnări asistate, iar 23,7% au fost returnări neasistate
În Belgia, Germania, Spania, Italia, Cipru, Portugalia şi România, toate returnările raportate au fost asistate, în timp ce în Letonia şi Lituania peste 90% nu au fost asistate.
