O impunătoare clădire, situată la doar câțiva pași de Piazza Venezia, în inima Romei, și care timp de decenii a fost sediul Partidului Comunist Italian (PCI), cel mai mare partid comunist din Occident timp de decenii, este acum hotelul de lux Thompson Rome by Hyatt, transmite AFP.
Cu prețuri prohibitive pentru clasa muncitoare, în condițiile în care tarifele variază între 550 euro pe o cameră și 4.000 de euro pentru un apartament în plin sezon, acesta este cel mai recent hotel de cinci stele inaugurat la Roma, provocând scepticism în rândul unor locuitori.
‘Cine și-ar fi putut imagina vreodată că se va termina așa?’, a scris ziarul La Repubblica la momentul deschiderii hotelului la începutul acestei luni, în condițiile în care comuniștii italieni erau cunoscuți pentru că erau ‘oameni cu obiceiuri spartane’.
În vasta sală luminoasă, împodobită cu elemente de travertin și marmură, puține lucruri au mai rămas din fostul sediu al PCI, unde, pe 21 iunie 1976, secretarul general al partidului, Enrico Berlinguer, a ieșit pe balconul biroului său pentru a sărbători cele 34,4% din voturi obținute de PCI, cel mai bun rezultat din istorie. ‘Unul din trei italieni votează comunist!’, a exclamat atunci Berlinguer în fața mulțimii adunate în stradă, care aclama.
Anii de glorie nu au durat, iar clădirea a fost în cele din urmă vândută în 2000 de partidul care a succedat Partidului Comunist Italian (PCI), Democrații de Stânga (DS), care era atunci copleșit de datorii.
La scurt timp după aceea, a fost cumpărată de grupul imobiliar și financiar Finanziaria Tosinvest, controlat de Antonio Angelucci, membru al Parlamentului din partea partidului de extremă dreapta Liga.
Construcția clădirii originale a început în 1941, după lărgirea străzii Via delle Botteghe Oscure, dar lucrările au fost întrerupte de al Doilea Război Mondial. Aceasta înseamnă că a fost proiectată sub fascism și finalizată în urma acestuia, explică arhitectul Renzo Costa, care a condus ultima renovare a palatului. ‘Acest lucru îi conferă dimensiunea sa transformatoare, oportunitatea de a deveni un simbol, de a evolua în timp și, în cele din urmă, de a deveni un loc dedicat reflecției politice de mâine’, a declarat Renzo Costa pentru AFP.
Intrarea în clădire este dominată de un bust de bronz datând din 1952, care îl înfățișează pe Antonio Gramsci, cel mai faimos marxist italian, care a contribuit la fondarea partidului înainte de a muri în închisoare în 1937, sub Mussolini.
Proiectat inițiat de sculptorul italian Gio Pomodoro, vestibulul își păstrează încă relieful din piatră care acoperă un întreg perete, împodobit cu o seceră și un ciocan și simbolul Comunei din Paris. Acest spațiu deschis, aproape brut, păstrează o atmosferă vintage, cu fotolii din anii 1940, aplice de perete din alamă și sticlă și un birou de recepție din bronz a cărui formă unghiulară amintește de steaua mare încorporată în podeaua de piatră Pomodoro.
Însă pe site-ul hotelului nu există nicio mențiune despre trecutul clădirii. Italienii cunosc istoria clădirii și sunt curioși, explică managerul hotelului, Arturo Reguero Gomez. Alți vizitatori, nu prea. ‘Ar trebui să știe mai multe despre istoria Italiei’, adaugă managerul râzând.
Pe lângă Partidul Comunist Italian (PCI), partidele care au dominat scena politică italiană în secolul trecut, creștin-democrații și Partidul Socialist Italian, au ocupat toate clădirile din apropiere, în inima Romei.
‘Acestea erau mașinării puternice care conduceau sistemul, cu numeroși funcționari publici. Trebuiau să aibă palate ‘, spune Claudio Velardi, fost membru PCI și șef de cabinet la sfârșitul anilor 1990 al lui Massimo D’Alema, singurul fost prim-ministru al Italiei care provenea din Partidul Comunist. Dar în urmă cu 20 de ani, cartierul se transformase deja într-un ‘loc al capitalismului’, odată cu sosirea multinaționalelor și a altor afaceri, explică Claudio Velardi.
Unii nu sunt mulțumiți de deschiderea acestei hoteluri de lux. Un grup de activiști a intrat pentru scurt timp în hol săptămâna aceasta, cerând mai multe locuințe ieftine decât hoteluri private în Roma.
În schimb, arhitectul Renzo Costa a apărat transformarea. ‘Această clădire era un palat abandonat. Astăzi este un palat care oferă de lucru pentru aproximativ 100 de persoane (…). Așa că am efectuat o restaurare respectând ceea ce exista înainte. Nu am venit aici să distrugem totul și să facem… nu știu… Un supermarket, nu?’, explică arhitectul.
