Fostul şef al Autorităţii pentru Dezvoltarea României (ADR) Dragoş Vlad răspunde acuzaţiilor vicepremierului Oana Gheorghiu de gestiune frauduloasă în legătură cu PNRR, precizând că statul român a contestat şi a anulat, prin propriile mecanisme, ceea ce tot statul român crease pentru a implementa PNRR. El explică faptul că acuzaţiile vizează cheltuielile aferente Unităţii de Implementare a Programelor pentru Transformare Digitală — UIPTD, structură rezultată în urma unui act normativ adoptat de Guvern, creată pentru a asigura capacitatea operaţională necesară implementării investiţiei de Cloud Guvernamental finanţate prin PNRR, El explică faptul că problema nu a fost că ADR ar fi creat cheltuieli nejustificate sau că ar fi planificat defectuos o structură de implementare, ci că, ulterior, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a contestat eligibilitatea acestor cheltuieli, iar ADR şi-a apărat poziţia în instanţă şi a câştigat în toate etapele, mai puţin la ICCJ. ”A transforma această situaţie într-o acuzaţie de gestiune financiară defectuoasă la adresa ADR este incorect”, spune Dragoş Vlad.
“S-a vorbit despre “gestiune financiară defectuoasă” şi despre faptul că statul ar urma să suporte din bugetul naţional cheltuieli de peste 14,7 milioane lei. Această prezentare este incompletă şi induce o concluzie greşită. În realitate, discuţia priveşte cheltuielile aferente Unităţii de Implementare a Programelor pentru Transformare Digitală – UIPTD. Această structură nu a fost o improvizaţie administrativă, nu a apărut în afara cadrului legal şi nu a fost rezultatul unei decizii individuale. Implementarea acestui mecanism a decurs din obligaţiile stabilite prin Ordonanţa de urgenţă nr. 30/2022 privind unele măsuri pentru consolidarea capacităţii instituţionale şi administrative a Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării şi a Autorităţii pentru Digitalizarea României, necesare implementării componentei C7 – Transformare digitală din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă”, explică Dragoş Vlad într-un text intitulat “Despre PNRR, litigii şi presupuse “pierderi””.
El precizează că OUG a definit cadrul instituţional şi responsabilităţile aferente, inclusiv mecanismele care au stat la baza UIPTD, iar în acest context, rolul ADR a fost unul de implementare şi operaţionalizare tehnică a unor prevederi deja stabilite la nivel guvernamental.
“Într-un stat de drept, punerea în aplicare a unor dispoziţii legale nu reprezintă o opţiune personală, ci o obligaţie administrativă. Ca atare, evaluarea UIPTD trebuie să distingă clar între decizia de reglementare – care aparţine Guvernului – şi responsabilitatea instituţiilor de a aplica cadrul legal existent. UIPTD a fost creată tocmai pentru a asigura capacitatea operaţională necesară implementării investiţiei de Cloud Guvernamental finanţate prin PNRR. Mai mult, acest mecanism a fost agreat şi acceptat în relaţia cu Comisia Europeană, în logica implementării proiectelor asumate de România prin PNRR”, notează fostul şef al ADR.
El argumentează că problema nu a fost că ADR ar fi creat cheltuieli nejustificate sau că ar fi planificat defectuos o structură de implementare, ci că, ulterior, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a contestat eligibilitatea acestor cheltuieli, deşi ele erau prevăzute într-un cadru normativ adoptat de statul român şi agreat în arhitectura de implementare.
“ADR a apărat această poziţie în instanţă şi a câştigat în toate etapele procesuale, mai puţin la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – vezi dosarul CAB nr. 250/2/2025. Cu alte cuvinte, până la soluţia finală, argumentele ADR au fost confirmate de instanţe. Concluzia este simplă: nu vorbim despre o “pierdere” produsă de managementul ADR, ci despre o situaţie în care statul român a creat, prin OUG, un mecanism de implementare, l-a utilizat pentru proiectele de transformare digitală, iar apoi tot statul român, printr-o altă instituţie, a contestat eligibilitatea unor cheltuieli aferente acestui mecanism. A transforma această situaţie într-o acuzaţie de gestiune financiară defectuoasă la adresa ADR este incorect”, consideră fostul şef al ADR.
El subliniază că, dacă aceste cheltuieli au ajuns să fie suportate din bugetul naţional, acest lucru nu s-a întâmplat pentru că ADR ar fi acţionat în afara legii, ci pentru că o structură creată legal, acceptată în logica PNRR şi necesară implementării proiectelor a fost ulterior contestată chiar de către statul român.
“Pe scurt: aceste cheltuieli au fost reglementate prin OUG, acceptate în cadrul de implementare, apărate de ADR în instanţă şi câştigate în toate etapele, cu excepţia soluţiei finale de la Înalta Curte. Nu este o poveste despre risipă. Este o poveste despre incoerenţă instituţională. Statul român a contestat şi a anulat, prin propriile mecanisme, ceea ce tot statul român crease pentru a implementa PNRR”, conchide Dragoş Vlad.
