Europarlamentarul AUR/ECR Gheorghe Piperea acuză că, după ani în care România a fost guvernată prin crize succesive, împrumuturi masive şi măsuri de austeritate, actuala guvernare continuă să transfere nota de plată către români, fără să elimine risipa, privilegiile şi cauzele structurale ale dezechilibrelor bugetare. El susţine că banii din buget merg către ”o administraţie supradimensionată şi ineficientă; bugete exorbitante alocate anual organelor de represiune (servicii secrete, jandarmi, miliţieni şi procurori specializaţi pe delictele de opinie); susţinerea unor războaie care nu ar trebui să ne implice”. Piperea se pronunţă pentru suspendarea urgentă a oricărui ajutor financiar sau militar către Ucraina, precum şi a oricărui ajutor financiar către alte state terţe şi pentru pedepsirea „optimizării fiscale” agresive a multinaţionalelor şi a marilor jucători locali, ca practică anticoncurenţială.
“Din 2020 încoace, puterea pro-europeană a condus ţara prin stări de excepţie: alertă, urgenţă, război, pandemie, fierbere climatică. În stare excepţională, lucrurile nu mai sunt judecate limpede şi normal, iar drepturile şi obligaţiile sunt îngheţate sau amânate pentru vremuri “normale”. Conducerea prin management de criză este un joc între salvator şi duşman (deseori, duşmanul este participant voluntar la joc), în care guvernele nu fac politici publice şi nici planificare strategică pe termen mediu sau lung, ci reacţionează la crize cu ordonanţe de urgenţă, legi trecute prin Parlament fără dezbatere (prin “asumarea” răspunderii) şi cheltuieli de avarie. Astfel de guverne nu rezolvă cauzele structurale ale crizelor. Nici nu îşi propun. Stingând focul, distrug şi mai mult, dar, între timp, unii, puţini, fac bani, iar alţii, foarte puţini, fac ceva mult mai preţios: acumulează control şi resurse”, afirmă Piperea, conform unui comunicat AUR.
El afirmă că România a avut un buget mediu de 650 de miliarde de lei anual, din 2020 încoace, la care s-au adăugat şi bani de la Uniunea Europeană, precum şi împrumuturi masive.
“Banii intră continuu în sac. Ar putea fi de trei-patru ori mai mulţi dacă nu s-ar practica sistematic evaziunea şi “optimizarea” fiscală sub privirile binevoitoare ale statului. Numai că sacul este ciuruit şi rupt în fund. Banii ies din sac mai repede şi în cantităţi mai mari decât intră, prin: plăţi către o administraţie supradimensionată şi ineficientă; bugete exorbitante alocate anual organelor de represiune (servicii secrete, jandarmi, miliţieni şi procurori specializaţi pe delictele de opinie); susţinerea unor războaie care nu ar trebui să ne implice; dezvoltarea complexului industrial al cenzurii; achiziţii publice de unde se fură 30-40% din valoare (care mai sunt şi inutile, scumpe, prost executate şi orientate exclusiv către clientela politică); ajutoare de stat acordate corporaţiilor; dobânzi exorbitante achitate băncilor”, afirmă Piperea, care consideră că astfel “deficitul rămâne structural ridicat (în jur de 6-7% în ultimii ani), datoria publică creşte, iar cetăţeanul de rând nu primeşte nimic” şi “în continuare lipsesc spitale, şcoli, drumuri, salarii decente în sectorul privat şi şansele unui trai decent”.
El aminteşte că Guvernul Bolojan a prezentat bugetul pe 2026 ca pe unul “responsabil”, cu reforme, fără majorări mari de taxe şi cu o ţintă de deficit în scădere.
“Interimatul prelungit dincolo de limitele Constituţiei arată că, de fapt, se amână sau se încearcă evitarea rectificării bugetare din august, care ar putea arăta adevărul dureros al anului de domnie bolojaniană: poporul a fost chinuit degeaba, nimic nu s-a rezolvat, totul s-a agravat, până în buza falimentului suveran. Oprirea consumului prin austeritate brutală, în criză, a agravat recesiunea; a dus la stagflaţie, adică recesiune economică, inflaţie şi şomaj în creştere. Strângerea şurubului doar pe seama oamenilor de rând (îngheţarea salariilor publice mici şi medii, îngheţarea sau reducerea pensiilor, creşterea TVA şi a accizelor, creşterea preţurilor la energie, creşterea taxelor pe proprietate), în timp ce privilegiile rămân, este o greşeală strategică majoră. Erodează încrederea în democraţie, în statul de drept şi în economia de piaţă. Alimentează extremismul. Pavează calea către totalitarism”, consideră Piperea.
Europarlamentarul AUR susţine că România are o problemă structurală de productivitate a cheltuielilor publice de zeci de ani, iar “cauzele sunt hoţia, corupţia, conflictele de interese, precum şi incompetenţa, birocraţia obtuză, lipsa de responsabilitate şi priorităţile greşite”.
“Bolojan, văzând România pe marginea prăpastiei, a obligat-o să facă un pas înainte. Achiziţiile publice încredinţate entităţilor de pe “lista scurtă” a politicienilor şi a birocraţilor de rang înalt, ajutoarele de stat selective pentru corporaţii şi “optimizările fiscale” permise marilor actori sunt forme de clientelism şi anti-concurenţă. Asta distorsionează piaţa şi fură din buzunarul statului şi al cetăţeanului”, declară europarlamentarul AUR.
În opinia sa, România a cheltuit enorm cu înarmarea: 28 de miliarde de euro în cei patru ani de la declanşarea războiului din Ucraina.
“A cheltuit aceşti bani ineficient (unele achiziţii vor fi livrate peste cinci sau chiar zece ani), pe armament scump (contractare directă, cu partener impus, fără licitaţie), prost şi învechit. O parte din acest armament vechi, ineficient şi scump a fost donată Ucrainei. Apropo, România a cheltuit incredibil de mult cu ajutorul acordat Ucrainei (condusă la dezastru de un regim mafiot). Atât de mult, încât nimeni nu a putut afla vreodată câţi bani au fost aruncaţi în această gaură neagră. Totul este secret de stat, situaţie unică în grupul susţinătorilor financiari ai Ucrainei”, acuză Piperea, care se pronunţă pentru suspendarea urgentă a oricărui ajutor financiar sau militar către Ucraina, precum şi a oricărui ajutor financiar către alte state terţe, până la revenirea la un deficit bugetar de sub 3% din PIB.
În aceeaşi logică, sunt necesare îngheţarea oricărui ajutor de stat pentru corporaţiile care au cifre de afaceri de peste 100 de milioane de euro în România şi restituirea tuturor ajutoarelor de stat şi a subvenţiilor acordate de statul român unor corporaţii mari care nu au avut, până acum, un impact clar, uşor demonstrabil, în locuri de muncă reale şi tehnologie, mai spune el.
Piperea susţine şi că digitalizarea fiscală (e-Factura, SAF-T etc.) nu a livrat rezultatele promise, iar gradul de necolectare a TVA rămâne cel mai mare din Uniunea Europeană: 30%.
“Dacă gradul de colectare ar fi fost mai mare cu doar 10 puncte procentuale, nu am fi avut probleme de finanţare a indexării pensiilor. De aceea, atenţia şi logistica organelor fiscale trebuie concentrate asupra lanţurilor mari, lungi sau medii de aprovizionare şi asupra marilor reţele de evaziune, nu asupra PFA-urilor şi microîntreprinderilor care, oricum, plătesc”, susţine europarlamentarul AUR.
Piperea propune ca “optimizarea fiscală” agresivă a multinaţionalelor şi a marilor jucători locali să fie pedepsită ca practică anticoncurenţială. Trebuie oprite sau reduse la minimum împrumuturile noi pentru cheltuieli curente sau ajutoare externe.
“O naţiune suverană nu are captivităţi cauzate de supraîndatorare. Tot ce trebuie făcut este ca statul să nu mai fure de la propriii cetăţeni prin clientelism, evaziune fiscală selectiv permisă şi privilegii. Disciplina fiscală fără protecţia oamenilor de rând este sinucidere politică. Disciplina fiscală pentru dulăi, tăierea privilegiilor şi combaterea reală a marii evaziuni reprezintă singura combinaţie care poate funcţiona fără să arunce ţara în feudalism.”, a declarat europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea.
