Fiecare spectator îşi construieşte propria poveste în interiorul Festivalului Internaţional Shakespeare de la Craiova, spune, într-un interviu, pentru News.ro, preşedintele Vlad Drăgulescu, care subliniază că „frumuseţea unui festival atât de mare stă şi în descoperirile neaşteptate: un spectacol outdoor, o întâlnire în Shakespeare Village, o proiecţie, o instalaţie, un concert”. „Regele Lear”, cea mai recentă premieră a lui Silviu Purcărete, „The Tiger Lillies într-un cântec Macbeth”, realizat de The Tiger Lillies şi compania spaniolă La Perla 29, se regăsesc printre titlurile emblematice din opera lui William Shakespeare, montate de teatre, companii şi artişti din peste 70 de ţări care vor fi la Craiova între 21 şi 31 mai.
Vlad Drăgulescu este preşedintele Festivalului Internaţional Shakespeare Craiova şi director artistic al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. Din 2014 este implicat în organizarea festivalului, a contribuit la conturarea conceptului artistic şi la extinderea direcţiei sale internaţionale. A coordonat ediţiile 2018, 2020 – Home Edition, 2022 şi 2024, precum şi proiecte care au apropiat teatrul de comunitate, de spaţiul public şi de publicurile tinere. Din 2021, este vicepreşedinte al European Shakespeare Festivals Network. De asemenea, este şi iniţiatorul proiectului internaţional „HEKTOMERON – 100 days/ 100 stories/ 100 directors from 100 countries”, realizat la Teatrul Naţional din Craiova şi al evenimentului Săptămâna Purcărete – 50 de ani de excelenţă în teatru, premiate de UNITER pentru valoarea lor originală. Are o formare interdisciplinară, cu studii în actorie şi relaţii interculturale, şi o experienţă consistentă în management cultural, creaţie artistică şi proiecte comunitare. Înainte de a se alătura echipei Teatrului Naţional din Craiova, a iniţiat şi coordonat proiecte culturale independente, a fondat Compania Teatrulescu şi Teatrul Cel Mai Mic şi a condus, între 2012 şi 2016, Filarmonica Oltenia din Craiova şi Festivalul Internaţional Craiova Muzicală.
News.ro: Cum aţi gândit această ediţie?
Vlad Drăgulescu: Pornind de la o întrebare: cum facem ca Shakespeare să fie prezent nu doar pe scenă, ci în tot oraşul? Pentru noi, Festivalul Shakespeare trebuie să fie, în primul rând, o întâlnire vie. Cu mari spectacole, sigur, cu artişti importanţi, dar şi cu oameni care poate ajung pentru prima dată aproape de teatru. Tema ediţiei, „WILL matters sau Voinţa naşte materie”, aşa cum am tradus-o vine exact din această dorinţă: să arătăm cum o idee, dacă are suficientă energie în spate, poate deveni o realitate care schimbă ritmul unui oraş. În 2026, ne dorim ca publicul să simtă că festivalul nu se întâmplă undeva, departe de el, ci chiar în jurul lui.
Cum s-a dezvoltat Festivalul Shakespeare, de la debutul din anii 90 şi până în 2026? Mai important, cum a rezistat?
V.D.: Festivalul a început cu o viziune extraordinară, pe care Emil Boroghină a avut curajul să o formuleze într-un moment în care părea aproape imposibil: aceea de a aduce la Craiova mari creatori ai lumii. În timp, această viziune a devenit tradiţie, apoi reputaţie, apoi responsabilitate. Cred că festivalul a rezistat pentru că nu a fost niciodată doar un program de spectacole. A fost o construcţie afectivă, profesională şi culturală. Au existat oameni care au crezut în el, public care l-a apărat prin prezenţă şi artişti care au plecat de aici cu sentimentul că au jucat într-un loc cu adevărat special. Asta nu se fabrică repede. Se construieşte în ani, cu încăpăţânare şi cu foarte multă dragoste pentru teatru.
Care ar fi radiografia Festivalului anul acesta şi pe ce mizaţi?
V.D.: Ediţia aceasta are două direcţii foarte clare. Pe de o parte, păstrăm exigenţa artistică a festivalului, întâlnirea cu nume şi spectacole importante, adică acel nucleu care a făcut ca Festivalul Shakespeare să fie respectat internaţional. Pe de altă parte, ducem festivalul mai aproape de oameni: în pieţe, în cartiere, în şcoli, în spaţii alternative. Mizez foarte mult pe această apropiere. Pe faptul că un festival mare nu trebuie să fie intimidant, ci generos. Să poţi veni pentru un spectacol semnat de un regizor celebru, dar să poţi rămâne şi pentru atmosfera oraşului, pentru Shakespeare Village, pentru o întâlnire, pentru ceva ce descoperi fără să fi planificat.
Declan Donnellan revine, Silviu Purcărete la fel. La „The Tiger Lillies într-un cântec Macbeth” cred că va fi sold-out. Programul este unul foarte consistent, dificil de ales ce să vezi mai întâi. Ce sfat aveţi pentru cei care îşi doresc să vadă cât mai mult din Festival?
V.D.: Le-aş spune să-şi construiască propriul traseu de festival, cu puţină rigoare şi multă curiozitate. Sunt spectacole care, probabil, vor deveni repere ale ediţiei, iar acolo e bine ca publicul să îşi ia biletele cât mai devreme. Aş porni de la Shakespeare Core, pentru că acolo se vede cel mai limpede felul în care marile texte se reîntâlnesc cu teatrul de azi: tragediile capătă alte tensiuni, comediile îşi schimbă ritmul, personajele pe care credem că le ştim sunt privite din unghiuri inedite. În acelaşi timp, frumuseţea unui festival atât de mare stă şi în descoperirile neaşteptate: un spectacol outdoor, o întâlnire în Shakespeare Village, o proiecţie, o instalaţie, un concert, un artist pe care îl vezi pentru prima dată. Ideal ar fi să alterneze marile nume cu experienţele pe care le întâlneşti aproape întâmplător. Aşa apare, de fapt, memoria personală a festivalului.
Cum aţi convins companiile internaţionale de teatru să vină la Craiova? A mai fost nevoie de convingere sau notorietatea este suficientă?
V.D.: Notorietatea festivalului ajută enorm. Craiova are deja o istorie în lumea teatrală internaţională, iar pentru mulţi artişti Festivalul Shakespeare este un nume respectat. Dar relaţia cu marile companii se construieşte în timp, prin încredere, prin dialog, prin seriozitatea organizării şi prin felul în care le propui să facă parte dintr-un context artistic relevant. Artiştii vin acolo unde simt că munca lor contează şi unde există public viu şi atent. Din acest punct de vedere, Craiova are un atu foarte puternic: un public care a crescut împreună cu festivalul şi care ştie să primească mari întâlniri teatrale. Este un mare avantaj faptul că specialiştii au declarat deja acest festival ca fiind cel mai mare festival Shakespeare din întreaga lume.
Cum arată Shakespeare Village şi ce va vedea publicul aici? Câte evenimente vor fi organizate?
V.D.: Shakespeare Village este una dintre cele mai spectaculoase porţi de intrare în festival. Îl gândim ca pe o călătorie în timp, într-un sat elisabetan inspirat de anul 1600, cu spectacole, artizani, atmosferă de epocă şi experienţe pentru toate vârstele. Ziua, publicul va intra într-o lume care recuperează imaginarul shakespearian prin teatru, jocuri şi meşteşuguri. Seara, satul revine în prezent prin concerte şi o atmosferă de festival contemporan. Ne aşteptăm ca Shakespeare Village să adune zeci de mii de participanţi şi să fie unul dintre locurile în care publicul nou descoperă cel mai uşor festivalul. Pe scenă vor urca The Motans, Subcarpaţi, Alternosfera, Şuie Paparude, Zdob şi Zdub, Bosquito, Coma, Jurjak, trupa Gezan din Japonia, dar şi alte nume pe care le vom anunţa în curând.
Cum aţi descrie Festivalul Shakespeare: ca o „Furtună” care „răscoleşte” un oraş timp de 11 zile, sau ca un „Vis al unei nopţi de vară”?
V.D.: Cred că este, în acelaşi timp, şi „Furtună”, şi vis. Are forţa unei furtuni pentru că schimbă ritmul oraşului, aduce zeci de mii de oameni împreună, ocupă străzi, pieţe, săli şi spaţii neconvenţionale. Dar are şi delicateţea unui vis, pentru că fiecare spectator îşi construieşte propria poveste în interiorul festivalului. Shakespeare, artele, cultura au exact această putere: pot să tulbure, să lumineze, să seducă şi să pună întrebări. Pentru mine, Craiova este locul în care voinţa unei comunităţi transformă visul în realitate.
