Ortodoxe
Sf. Ap. Iuda, rudenia Domnului; Sf. Cuv. Paisie cel Mare
Greco-catolice
Sf. ap. Iuda Tadeul
Romano-catolice
Ss. Romuald, abate; Iuliana Falconieri, fc.
Sfântul Apostol Iuda este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 19 iunie.
Sfântul Iuda a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Hristos și fiul Sfântului și Dreptului Iosif, cel care sub acoperământul logodnei a luat-o în grija sa pe Născătoarea de Dumnezeu.
Este unul dintre cei numiți ‘frații Domnului’, care erau rude apropiate și crescuseră împreună cu Iisus în aceeași casă. Unii erau fiii Dreptului Iosif din prima căsătorie, iar alții erau fiii fratelui său, Cleopa, deci veri după Lege cu Mântuitorul.
La început, atunci când Iisus era prunc, Iuda a greșit mult din neștiință față de El, pe de o parte pentru că nu avea credință, iar pe de alta, pentru neiubirea de frate.
‘Deci Sfântul Iuda, știind greșelile sale cele mai dinainte, nu îndrăznea să se numească fratele Domnului, ci numai al lui Iacov, precum scrie și în scrisoarea sa, zicând: ‘Iuda, sluga lui Iisus Hristos și fratele lui Iacov…’ ‘. (Viețile Sfinților)
Mai pe urmă, după ce a cunoscut că Iisus este adevăratul Mesia, Sfântul Apostol Iuda ‘s-a alăturat lângă Dânsul cu dragoste și ca un leu s-a nevoit cu bărbăție pentru El’. (Viețile Sfinților)
Sfântul Iuda în cele ce greșise mai mult, în acelea a arătat mai multă îndreptare.
‘El greșise mai întâi prin necredință, după aceea a crezut într-Însul fără îndoială și s-a făcut Apostolul și propovăduitorul Lui. Greșise apoi către Hristos prin neiubire, iar după aceea atât L-a iubit, încât și-a pus și sufletul pentru Dânsul, pentru că avea mare râvnă pentru Hristos și dorea ca toată lumea să-L cunoască pe El, adevăratul Dumnezeu, să creadă într-Însul, să-L iubească și să-și câștige mântuirea’. (Viețile Sfinților)
După Înălțarea Domnului și după Cincizecime, Sfântul Iuda a propovăduit pe Hristos în diferite țări.
‘A suferit multe dureri și osteneli, trecând prin multe țări, propovăduind pe Hristos, botezând și încredințând popoarele și povățuindu-le la mântuire. Apoi, după ce s-a dus în părțile Araratului, întorcând mulțime de popor de la înșelăciunea idolească la Hristos, a fost prins de închinătorii la idoli și, după ce l-au muncit mult, l-au spânzurat pe un lemn în chip de cruce. Și străpuns fiind cu sulița de cei necredincioși, și-a sfârșit nevoința și alergarea sa’. (Viețile Sfinților)
* Sfântul Cuvios Paisie cel Mare a fost originar din Egipt. Murind tatăl său, a rămas împreună cu cei șase frați în grija mamei lor. Acesteia i s-a arătat un înger în vis, spunându-i despre buna sporire a copilului ei: ‘Pe fiul tău, Paisie, l-a ales Domnul ca să slăvească și să laude sfânt numele Lui, Cel lăudat în vecii vecilor. Acesta plăcut este lui Dumnezeu’. Și atunci, îngerul l-a luat pe Paisie de mână.
Iar mama copilului a răspuns cerescului înger: ‘Toți copiii mei ai lui Dumnezeu sunt, dar facă-se mila Domnului spre noi’. Și deșteptându-se, s-a minunat de acel vis. După ce a mai crescut, Paisie a fost tuns monah de Cuviosul Pamvo și timp de trei ani a stat cu capul plecat în jos. Și era atât de înduhovnicit, încât adesea vorbea cu Hristos.
Iar odată, pe când se ruga în chilia sa, i-a apărut Hristos, însoțit de doi îngeri, iar el, urmând pildei lui Avraam, a spălat picioarele Domnului. Și a ajuns la cea mai înaltă culme a nevoinței, încât, în trup muritor fiind, s-a ridicat mai presus de trup. Sfântul Cuvios Paisie, ajungând la adânci bătrâneți, s-a mutat la Domnul. (surse: vol. ‘Viețile Sfinților’; https://calendar.patriarhia.ro)
