Vârsta ar putea juca un rol mai complex în evoluţia cancerului decât s-a ştiut până acum, au constatat oamenii de ştiinţă. Noi date sugerează că mecanismele prin care organismul controlează tumorile se modifică de-a lungul vieţii, iar acest lucru poate influenţa modul în care se dezvoltă şi se răspândeşte cancerul.
Cercetarea oncologică ar putea omite un factor important: vârsta pacientului. Deşi incidenţa cancerului creşte odată cu înaintarea în vârstă şi tratamentul devine adesea mai dificil la persoanele în vârstă, majoritatea studiilor de laborator folosesc în continuare şoareci tineri, echivalentul unor oameni de aproximativ 20 de ani.
Mai puţin de 10% dintre cercetări includ animale vârstnice. Această diferenţă poate explica de ce multe terapii care dau rezultate promiţătoare în fazele iniţiale nu funcţionează ulterior în studiile clinice, unde pacienţii sunt, de regulă, mai în vârstă.
Un studiu realizat la Fox Chase Cancer Center şi prezentat la reuniunea anuală a American Association for Cancer Research (AACR2026, 17-23 aprilie) arată că melanomul nu evoluează uniform în funcţie de vârstă.
Cercetătorii au observat că răspândirea cancerului a fost cea mai redusă la şoarecii tineri, cea mai ridicată la cei de vârstă mijlocie şi a scăzut din nou la cei foarte vârstnici.
Autorul principal al studiului, Mitchell Fane, doctor în biologie şi specialist în îmbătrânire şi cancer, a subliniat că majoritatea cercetărilor sunt realizate pe animale tinere, cu un sistem imunitar intact. În opinia sa, înţelegerea modului în care tratamentele acţionează la pacienţii vârstnici ar putea extinde opţiunile terapeutice şi ar permite o personalizare mai bună a îngrijirii.
Un element cheie identificat de cercetători este reprezentat de limfocitele T gamma delta (γδ), un tip de celule imunitare implicate în apărarea timpurie împotriva cancerului. La şoarecii tineri şi la cei foarte vârstnici, nivelul acestor celule a fost mai ridicat, iar tumorile au rămas mai frecvent inactive sau s-au răspândit mai puţin.
În schimb, la şoarecii de vârstă mijlocie, numărul acestor celule a fost mai mic, iar melanomul a avut o probabilitate mai mare de a se extinde către organe precum plămânii şi ficatul (metastaze).
Studiul a mai arătat că celulele de melanom pot slăbi răspunsul imun pe măsură ce organismul îmbătrâneşte. La şoarecii de vârstă mijlocie, tumorile au eliberat molecule care au inhibat sau epuizat limfocitele T γδ. Acest proces a permis celulelor canceroase inactive să devină active şi să se răspândească mai agresiv.
Eliminarea acestor celule imune la şoarecii tineri şi foarte vârstnici a dus la creşterea răspândirii cancerului, ceea ce sugerează că ele au un rol important în controlul tumorilor. În schimb, blocarea semnalelor care inhibă sistemul imunitar a restabilit activitatea acestuia şi a redus răspândirea cancerului, dar numai la şoarecii de vârstă mijlocie.
Utilizarea limitată a şoarecilor vârstnici în cercetare are şi motive practice.
Aceştia sunt mai greu de obţinut şi implică costuri mai mari, deoarece trebuie crescuţi timp de 18 până la 24 de luni pentru a fi consideraţi vârstnici.
Pentru a depăşi această problemă, echipa de la Fox Chase a creat o infrastructură dedicată studiului şoarecilor vârstnici, pentru a facilita cercetările asupra cancerului la această categorie de vârstă.
În paralel, cercetătorii încearcă să înţeleagă de ce riscul de cancer nu creşte constant odată cu vârsta.
Deşi incidenţa creşte progresiv, aceasta scade brusc după vârstele de 80–85 de ani. Echipa investighează mecanismele care ar putea explica această scădere la persoanele foarte vârstnice, în contrast cu creşterea observată la vârsta mijlocie.
Rezultatele studiului au fost prezentate la reuniunea anuală a American Association for Cancer Research, desfăşurată între 17 – 23 aprilie în San Diego, California.
