De Ziua Universală a Iei, costumul popular românesc revine în prim-plan ca simbol al identității și al continuității culturale, iar în județul Dâmbovița acesta reflectă o moștenire etnografică complexă, influențată puternic de zona Muscelului.
‘Costumul popular din zona noastră nu reprezintă un tot unitar. El face parte din aria etnografică a Munteniei, cu influențe foarte puternice din zona Argeșului, în special a Muscelului. Portul muscelean este considerat unul dintre cele mai valoroase ansambluri de costum popular din România, remarcându-se prin bogăția și rafinamentul motivelor decorative’, a declarat miercuri, pentru AGERPRES, Cristina Stana, muzeograf în cadrul Complexului Muzeal ‘Curtea Domnească’ din Târgoviște.
Structura costumului tradițional din Dâmbovița urmează tiparul general întâlnit la nivel național, fiind alcătuit din ie, poale și fotă. Ia, piesa centrală, este cunoscută și sub denumirile de cămașă sau cămașă bătrânească și impresionează prin varietatea decorului, a motivelor ornamentale și simbolurilor cusute pe pânză, diferit de la o regiune la alta.
‘Decorul iilor este foarte diferit, de exemplu, între Moldova și Muntenia. În zona Argeș-Muscel, costumul popular s-a impus ca un adevărat brand de țară, fiind promovat inclusiv la curtea regală de Regina Elisabeta, care a încurajat purtarea acestuia la evenimente oficiale’, a explicat muzeograful Cristina Stana.
Materialele utilizate în realizarea costumelor erau produse în gospodărie, în special din pânză de bumbac țesută la război, dar și din cânepă. Cromatica și motivele decorative reflectau statutul și vârsta purtătorului.
‘Albul simboliza puritatea și era purtat mai ales la nunți, roșul era asociat femeilor căsătorite, albastrul tinerelor mame, iar verdele copiilor și fetelor tinere. Culorile închise, precum negru sau violet, erau rezervate femeilor în vârstă. Deci, toate aveau o anumită reprezentare în cultura populară, adică nu purta oricine orice. Materialele, pânza de bumbac era țesută în casă, la război’, spune Cristina Stana.
Motivele decorative ale iilor sunt bogate în simboluri tradiționale, de la motive solare și elemente protectoare, până la simboluri ale belșugului.
‘Avem motive solare, motive care protejau tinerele mame. Cârligul ciobanului, de exemplu, era considerat protector și se regăsește nu doar în textile, ci și în arhitectură. De asemenea, întâlnim spicul de grâu, trifoiul sau vița-de-vie, toate simboluri ale prosperității. În ceea ce privește ornamentația, mânecile iilor sunt elementul central, decorate cu ‘râuri’ – linii simbolice care reprezintă drumul vieții. Spre deosebire de alte regiuni, în Dâmbovița altița nu este întotdeauna bine delimitată, decorul fiind adesea continuu pe întreaga mânecă’, a precizat Cristina Stana.
Un loc aparte îl ocupă costumul de nuntă, realizat chiar de tânăra care urma să se căsătorească. Muzeografa Cristian Stana spune că, de multe ori, viitoarea mireasă cosea și cămașa de nuntă a mirelui. Costumul miresei era predominant alb, în timp ce cel al mirelui includea elemente precum pantalonii negri și motive decorative specifice, între care ‘coarnele de berbec’, simbol al întemeierii unei familii.
Iile ornate cu paiete, elemente de decor care se procurau mai greu, erau purtate la evenimente speciale – nuntă, botez – de către femeile cu rol important în eveniment – nașe, soacre.
Deși de-a lungul timpului costumul popular a cunoscut unele transformări, structura sa de bază s-a păstrat, fiind transmisă din generație în generație. Ziua Iei devine astfel nu doar un prilej de celebrare a unei piese vestimentare, ci și o ocazie de a redescoperi sensurile profunde ale costumului popular, de la identitate și apartenență, până la simbolurile care au însoțit viața comunităților românești de-a lungul secolelor.
Ii cu specific dâmbovițean pot fi văzute la Muzeul Tradițiilor Militare Dâmbovițene – Școala de Cavalerie din Târgoviște la expoziția ‘Tradiții cusute în timp – portul popular din Dâmbovița’, ce este deschisă până pe 11 septembrie. Expoziția și își propune să aducă în atenția publicului valorile autentice ale costumului tradițional românesc.
Piesele expuse: costume populare, ii, fote, elemente specifice țesutului tradițional ilustrează măiestria meșteșugului tradițional și identitatea culturală a comunităților locale. Iile expuse au peste 100 de ani vechime și sunt cumpărate de către muzeu sau primite donație. Expoziția este completată cu poze vechi cu ii din zona Munteniei și de lucrările artistei plastice Barbara Brigita Popa, inspirate din universul etnografic, care oferă o perspectivă contemporană asupra tradiției și valorifică simbolistica portului popular.
